Pe pragul casei am săpat
o zodie a iubirii
ca într-un drum demult uitat
în palmele uimirii.
Doar fumul mai urca în noi –
baladă-n fapt de seară
şi era ieri …şi eram doi –
vechi flaute de ceară.
Pe pleoape somnul îţi scria
lumina în chenare
urmându-mi umbra descânta
culorile-n amnare.
Spuzea cuvântul cerul gol –
secat pocal de stele
şi vântul aducea domol
noptatic joc de iele.
Amfora zidirii
La şoldul copt de flacăra iubirii
dorm sub eşarfe bolnave ulcioare
şi ostrov, gura caută hotare
zvonindculori pe amfora zidirii
Din noi. Cu lutul galben, dom de umbre,
ung trupul – masă de tăcere
când timp târziu iar vama-şi cere
la mal de gând şi drumuri sumbre.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.