ptiu ce mai pute mocirla asta de minte
cum mai orăcăiesc hoiturile pe malurile
gândului, oac-oac-oacc, oac-oac-oaaaac,
lua-v-ar toţi dracii, îmi plesnesc tâmplele,
vai, bietele mele tâmple atât de încercate
îmi vine să vomit peste prezentul acesta
să urinez din toate vezicile dinăuntru-mi
omul din memorialul durerii îşi pitroceşte
din nou sufletul – asta a fost, doamnă,
de acum înainte mă pot trage şi pe roată,
pizda măsii…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.