Se dărâmă catedrale…
Se dărâmă catedrale,
Se mai prăbuşesc imperii,
Nu ne stă nimic în cale,
Nestatornici de te sperii.
Ne-ndoim cum bate vântul,
Răzbunare sau prostie,
Ne dăm prea uşor cuvântul,
Na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie.
Doar în haine de paradă
Ne ducem viaţa anostă,
Ca o pasăre de pradă,
Dar nu ştim că asta costă.
Suntem demni precum e struţul
Când se-ascunde de ruşine,
Nu-nţelegeţi clar enunţul,
Nu vorbesc de voi…de mine.
Chiar şi-acum când scriu acestea
Mă ascund şi mă îndoi,
Altfel n-aş schimba povestea
Şi-aş spune, vorbesc de noi.