Cezarei Codruţa, toamna, la 15 ani de la moarte
Cezarei Codruţa, toamna, la 15 ani de la moarte
Doar liniştea toamnei s-o luăm…
Doar mărul ca semn de plecare.
Polenul atâtor aduceri-aminte
Învie-n falduri de înserare.
Se-ascunde apa să viseze.
Obrajii din icoane-s de gutui…
Să nu-ţi cuprindă bruma ochii,
Cărările pe pleoape ţi le pui…
Să fie pânze albe, ţărmuri…,
Trup în cădelniţe-arămii,
Mirarea strânsă-n albul mâinii…
Dar, se ivesc brânduşile… Rămâi!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.