DĂ-I DRUMUL LUI DUMNEZEU!
nu-ţi cere nimeni să
ucizi – dar să
trăieşti – DA!
tot sângele pe care nu-l
verşi din alţii – revarsă-l din
tine: aprinde cu el – ca pe stuhul uscat
primordial
cenuşia câmpie-a hârtiei – oblig-o
să-şi arate – prin textura de
celuloză placidă – arterele
arterele – neîmblânzit
zvâcnind – săltând aprig – în goană-explodând
panterele-arterele – pulsând
nebuneşte – pe sub pielea
hârtiei – cum pulsează razele
Soarelui – isteric pe tipsia ceţoasă – a
cerului – şi
cu viteza fulgerului – taie-le – taie arterele
hârtiei – pentru a
da drumul (din adâncul preaîndelungei
Lui meditaţii zadare – sălcii) – în
deplină – Creaţia Sa
Dumnezeului Tău!
…altfel – degerat de stele
vădane – vei vedea – peste umărul
tău – un deget – degrabă scrâşnind luminos – pe
perete – cele
trei vorbe-ale desţelenirii
păcatului Morţii deşarte:
MANE, TEKEL, FARES!
***
DESPRE HRISTOS – TÂRZIU…
prin lume treci pe lângă-atâta fală
te-orbesc atâtea artificii snoabe –
spre umilinţă totul te absoarbe…
…bătrân – abia – înveţi că nu-i scofală…
goi – proşti – zănatici: da, ştii – …dar te-au rănit
ţi-ai poticnit zborul eroic spre Minune…
din tine – -o clipă – Duhu-ai prigonit:
ai prăvălit o lume în genune!
voi – care veţi urma smintelii mele
să nu mă plângeţi – ci să luaţi aminte:
n-am apucat să spun multe cuvinte
dar câte-am spus – vă fie neuitare:
pe Crist nu-l pui la zuruiri de zare
ci la icoana sufletului – lumânare!
***
SĂ FII SINGUR…
să fii singur – nu e o stare
„kinky” – ci e
tovărăşia cea mai sumbră
nu e atunci când simţi nevoia să
deschizi ferestrele – şi să
strigi – cât te ţine
gura: „oameni
veniţi aici! – e unul care – de
mult – vă doreşte – şi voi
la modul căscat – l-aţi
uitat…!”
nu – nu: a fi singur
e atunci când dai la toţi
dracii – şi lume şi
oameni – ba nici pe Dumnezeu – nu-L
vrei în jurul tău
***
…Umbra rânjeşte mut
câine fidel – te-a trădat: mai ales el – ca ultimul
derbedeu
inocentul „eu” – s-a
lungit la pământ: aşa s-a
ajuns – la
eclipsa totală
***
…nu-ţi arde să-L iei – pe
El – la subsuoară: şi totul
pentru că simţi – cumplit
ca o durere de dinţi: nu-ţi cresc
aripile – nu că nu vor ori nu
răzbesc din adâncul
inimii umerilor: nici n-ai avut aripi
vreodată – te-au minţit
linguşit
cărbunii – tăciunii – ciulinii – toţi
nebunii
să fii singur – e atunci când
nu mai există pentru tine
poveşti – ci doar
pumnii tăi – barbarii: cei doi – unul lângă
altul – doi gemeni titani – crescuţi în
burtă de demon – născuţi pe o
masă rece – aspră ca frecuşul de
crestele munţilor – şi
goală
inimă nu mai ai – nici
măcar cât sloiul de gheaţă
iar fruntea ţi-e
lavă fierbinte
nu eşti bolnav – eşti
terminat: ţi-e indiferent dacă
la celălalt capăt al
mesei – de veacuri multe
priveşte – ţintuit la
tine – Moartea
te doare în cot de
fasoanele – de toate trucurile
seducţiei Morţii
în tine s-au răsturnat uriaşe camioane cu
lumi – şi toate – toate
s-au fărâmat în ţăndări stelare – apoi
constelaţii – s-au
înnegrit şi pică picurând
sleios – cleios – în jos – precum
lutul stricatei statui – ori – din căuşul palmei
(desfăcutei a lehamite palmă)
nisipul
urechile nu mai aud – ci
huhuie numai – ca doi
huhurezi – puşi stâlpi
de o parte şi alta a
ceea ce a fost – cândva
mintea ta
acum – e o claie de fân
arzând torţă – pălălaie
în vânt
şi pumnii se strâng
a neputinţă şi oarbă
furie: doi munţi
traşi de picioare spre
fundul pământului – de mlaştina
mesei
negresei
cu negi pe ochi
urlând despicată
spre-o lume – la
rufe murdare-aruncată
a fi singur – e atunci când
fără ca tu să le fi părăsit – ele
orfanele – cuvintele
au plecat de la tine – pe căi
neîntoarse – naiba ştie încotro şi de ce
atrase de cine spre ce…
…taci mahmur – nu permiţi să
fii povestit
de tine: e destul că
soarele cu luna s-au
odihnit – şi pentru nimeni
n-au mai venit
***
nu e nimeni – în podul casei: poate doar şoarecii
să mai doinească scrâşnit
otrăvit
ai vrea – ca pe o duşcă de rachiu tare – tovărăşia
stafiilor – numai a
lor – da: dar să fie numai ele-nde
ele: nu ai chef să arzi de pomană – vorbă
spurcată – cu morţii tăi – fiare de
lopată – răi – încuiaţi şi
ţie – totdeauna
călăi
ele – stafiile – n-au nevoie de tine – de
cuvintele tale – cele secate – cele
nu se ştie unde
plecate – ci doar
sporovăiesc despre
lumea lor
parcă ceva – decât asta – mai
…„color”
dar prea multă fericire absurdă
străină ţi-ar fi – până şi-n destrăbălarea cu
stafii
te-ar (cumplit şi greţos de
dulceag) obosi
…picioarele au
îngenunchiat – genunchii s-au înfipt în
podea – singuri s-au retezat de la tine – au
prins rădăcini – s-afundă
s-afundă – pe cărarea scundă – până când
de dincolo – înfăloşat jet în ploaie ţâşneşte – spre
buzele tale arzând de
tăcere: puhoi de sarcasm – Urina
Diavolului: e-un
răspuns şi
ăsta – dacă stai şi te gândeşti – la
cum nu eşti:
bine…
dar tu refuzi să gândeşti
îţi ocupi palmele (desfăcute din
pumni) – dezmembrând vulcani
şi oceane – până la stadiul de
rumeguş şi
piroane
…tu nu L-ai vrut – El
Te-a dat afară
şi-acum – cu ocară – mai
repară ceva
dacă poţi – că nu ştii
prin vecìi să-noţi
nu ai – de niciunde
veşti – înnoptatule – să te
răstigneşti
…a fi singur – a fi
neputincios: croncăni ca un
corb puturos – mai urâcios
decât însuşi
Urâtul
Piei!
***
DESCÂNTEC DE DRAC
piei – drace
la mitoace
că se face
miez de noapte
fără şoapte:
doar în vremuri
stai şi tremuri
ghemotoace
pitpalace
nu-s nici aţe
ca să joace
lumi pe moaţe
te răstoarnă
să te toace
şi te toarnă
la răstoace…
piei – drace
bogza tace:
mă priveşte
jăruieşte
juruieşte:
mă scrumeşte
humuieşte
spumuieşte
meştereşte – pe la
deşte – de rămân
spân şi ciung – şi
păgân
la mine nu mai
ajung…
mă coboară
de pe cruce
la răscruce
mă-mpresoară
ceaţă-afară…
piei – drace
că se face
de zi:
ia o lopată
îngroapă-mi un ochi
nu-ţi fie de deochi
să-l ţii bine
până mâine
când vine – cald
şi celălalt!
***
GRAIUL-GRAALUL
bătrâne Doamne – între – întunecate
crengurile Tale – îmi caut
inima
dintre ele – un roş
Măr cade: din el se
înfruptă popoarele – şi de-atunci
grăiesc neamurile singurul grai cu-nvăţare
al Tău: sfinţenia
e atâta negrăită
Lumină – clocotindă tăcere – aşteptare rămasă
îngerilor – în frunzişul din care
spre omenirea-nsărăcită dezlegatu-s-au – în sfârşit
glorioase – Rădăcinile Izvorâte-ale
Graiului-Graalului
***
SUNT REGII LUMII STRÂNŞI LA JUDECATĂ…
sunt regii lumii strânşi la Judecată,
îngenuncheaţi sub clopote de cer ;
El nu-i un vis: e Trăsnet şi e Tată!
…s-a şters cotlonul laşului: „eu pier”…
în nemurire surghiuniţi – cenuşă
venit-a-acel „acum” de necrezut:
căci spre Hristos – doar lamura e uşă!
…acum – ferice-i cel ce-a fost durut!
n-ai un’ să-mpingi nici după cin’ te-ascunde:
privirea Lui te arde – te pătrunde –
iar împăraţii neamurilor toate
se zvârcolesc în pulberi preadeşarte…
smerenia nu-i mască de o seară:
nu-ţi jupoi viaţa? – ‘geaba cauţi Scară!
***
SITUAŢIA LA ZI…
din papagali şi peşti, elfi din norvegii
se-aleg, să fie demni de tot dispreţul;
târfele dau, solemn, mâna cu regii,
pentru-a-şi fixa imaginea şi preţul!
palate coapte au, ca sâmbur, Slinul –
la Turma Lumii-i Măscărici păstorul;
şi magi şi parlagii fonfăie-aminul:
corciri de neamuri nasc – Aligatorul.
luminii vii-i se termină mosorul,
temple vădesc tăria de scapeţi,
zeul se vinde pe cât ia actorul –
tolba din soare-i goală de săgeţi…
…şi-n târgul scârnav, e-astronomic scorul
celor ce-s răstigniţi, pe rând, Poeţi…
***
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.