În Cimitirul Vesel am întâlnit o bătrână
spunea că sunt frumoasă dar prea tânără
mă temeam de Moirele care aduc noaptea
mergeam cu paşi grăbiţi şi mărunţi
citind în grabă crucile colorate
scuturându-mi rochia de polen
de floare de fluturi încăpăţânaţi
aşezându-se pe crucea pieptului
ţineam buzele strânse
ca atunci când preotul îmi întindea crucifixul
umed mirosind a busuioc
gura mi se lipea în tăcere
sigiliu peste întrebări prea mari
vorbe mereu nerostite
La colţul străzii principale au ridicat o troiţă neagră
nu departe de mormintele celor care m-au legănat
priveam printre gene aplecate soarele care strălucea brutal
pe marmura simplă şi săracă
ponegrită arar de câte un porumbel alb
copilăria se întorcea în mine
cu felinare în bostani umbrele de brusture căsuţă în vişin
mă ciocneam de ea la fiecare pas
ca şi cum eram din nou cu tata în maşinuţele electrice
ca atunci când gândurile se întretaie
ceilalţi încă zâmbeau spuneau că nu are rost să dau apă şoarecilor
lacrimile dureau în spatele ochilor
priveam un caleidoscop colorat printr-un binoclu negru
La mijlocul satului au văruit troiţa albastru deschis
mă opresc ploaia se opreşte odată cu mine
e din ce în ce mai linişte
rugăciunile bunicii tresaltă în ureche
în crângul de oameni înrădăcinaţi în cruci
ramurile tinere s-au uscat timpuriu
mulţi continuă să meargă cad din picioare
acolo unde cerul se uneşte cu pământul
uneori se ridică
Un copil desenează seara pe pernă o cruce
şi adorme cu fruntea lipită pe ea
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.