Crăciun la Zoreni / Seara de Crăciun
Crăciun la Zoreni
Genunchiul e în abur de sărut
Şi semnul crucii e albie de zi.
La orişice fereastră bate o minune,
Ca nesfârşitul să-nceapă a–nflori.
E iar răcoare-n vinul de pe mese.
Îi arde mamei faţa într-o pâine.
Nu sunt trup. Sunt revărsarea stelei.
Pun nuci pe pieptul lumii, pe suspine.
Fântâna îmi aşteaptă chipul.
Zăpezile s-aştern să vin la cină,
Cu mâna-deal, pe frunţi de îngeri…
E casa cer…Cuvântu-i fără vină.
Seara de Crăciun
E seara-n care icoanele tresar…
Vor prinde rădăcina lumii-n ramă.
Colidători şterg frigul de la porţi,
Cerând nesomnul nostru vamă.
Pe omătul mesei, sub obraji de pâine,
Se toarnă-n blide abur de iubire.
Mâna se-nmlădie-n brâu de mir.
Steaua poartă-n colţuri preamărire.
Cel ce vrea să-i fim şi zori şi ziuă,
Agale-ntinde pe nămeţi pruncie
Şi ne împarte merele luminii,
Miez din Înainte de Vecie…
Adoarme Prunc în turtă dulce…
Cămaşa-i albă se destramă în ninsori.
Se-nchide rană-n ape fără mâluri,
În rai de vorbe…, pân la cântători.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.