Trecem grăbiţi pe lângă ei
Şi nu avem nimic de spus,
Copii uitaţi de către zei,
Ce zboru-n faşă le-au răpus.
…
Trecem grăbiţi pe lângă ei
Şi nu avem nimic de spus,
Copii uitaţi de către zei,
Ce zboru-n faşă le-au răpus.
Strâmbăm din nas că sunt murdari
Ş-au haine rupte şi-s desculţi,
Dar suntem, Doamne-atât-de-avari
Şi nu ne pasă de cei mulţi.
Uităm c-au suflete şi ei,
Nu-s doar imagini în decor,
Zicem scârbiţi că-s derbedei,
Ce-s oare-atunci părinţii lor !?
Şi tot din carne sunt făcuţi,
Iar rănile la fel îi dor,
Loviţi de soartă de micuţi,
Se chinuiesc în lumea lor.
Să alinăm, pe cât putem,
A sufletului lor tumult
Şi chiar atunci când bani n-avem,
O vorbă bună, oare-i mult ?
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.