Tăcerea-mi îngheaţă
vorbele,
cu braţele deschise
voi locui în cuvintele tale
înainte de început şi dincolo de sfârşit.
Mă voi plimba prin fiecare vers
ca o fereastră de tren prin câmpie
şi la fiecare oprire-n noapte
voi da jos luna pe peron.
Prin fiecare ţinut privelişti
îmi vor vindeca rănile
prin inima frunzei va urca seva
venită de sunb pietre, din rădăcini.
O rugăciune îmi dă dezlegare
să reproduc în cuvinte
tot ce văd şi ce nu văd din umbră.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.