cândva – pe aceste meleaguri oameni iubeau
cândva – pe aici treceau regi şi sfinţi
cândva – sori pe-aici se-ntreceau – rânchezau
cândva – râdeau şi cântau pe-aici zeii-părinţi
…lacrimi de lună erau distilate
şi orbii pe harfe se răstigneau
ştime în valuri jucau răzgâiate
flăcăii – pe numele-adevărate
le strigau – le iubeau – le mirau – le răpeau
pe când la urechi şi în păr le şopteau
poveşti şi minuni auriu-deşucheate
…au fost veri frumoase pe-aceste tărâmuri
pescăruşii scriau epopei peste ape
centaurii beau – de copite să scape
cobolzii ţeseau la covoare de rime
scântei luminau munca-ntinsă pe rinuri
şi ape şi frunze-unduiau peste vise şi crime…
…cine mai ştie pe unde sunt astăzi
duhuri-păianjeni – împletind nostalgii
nu mai suport să văd oameni – când ştiu că mărirea
nu stă-n coroanele reci: cununìi
nu se mai fac – sfinte – decât dacă-nchizi ochii
şi-asculţi – cu auz de-odaliscă – -adâncirea
în foşnetul feciorelnicei – unicei rochii visate:
aceea-a celestei regine – Uimirea
aceea-a veşnicei Izvorâri Amânate
…cine mai ştie – cine mai ştie
unde e sânge – unde e glie
unde sunt vise – unde-i chilie
unde sunt valuri – unde-i beţie
unde e viaţa – sorbind curăţie…
unde e cer şi unde-i otravă
unde-i regina cu rima bolnavă…
…cine mai ştie – cine mai ştie
dacă măcar ea-lumina e vie
dacă la patu-i veghez poezie…
cine mai ştie – cine mai ştie…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.