Din întâlnirile acelea tăcute
am tot aşteptat o întâmplare,
timpul făcea pariuri cu imagini:
ori scotea câte un as din mânecă
mă umplea de bucurie,
ori pierdeam jocul şi intram în transă,
mă dezumfla, mă lăsa gol,
fără nicio trăire, fără încredere.
Vuietul furtunii mă căuta şi îmi fulgera visele,
intram în păsări, în pietrele drumului.
Când nu te mai aşteptam în nici un fel,
veneai cu braţele şi palmele întinse,
să-mi uzi buzele cu-n sărut.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.