în sala de clasă e linişte
ferestrele au făcut ochii mici
băncile s-au aliniat lângă zid
teancuri de manuale şcolare
apasă duşumeaua la mijloc
dau ocol şi îngenunchez
tăcerea mi-apasă grumazul
prin crăpăturile din podea
îşi face drum un şir lung de furnici
trec cuminţi sub muşuroiul de cărţi
ca nişte călugăriţe la vorbitor
le privesc prin lupa de filatelist a tatei
până mâine vor năpădi clasorul meu vechi
printre coperţi roase şi timbre ştampilate
atât de mărunte sunt toate în jurul meu
am să arunc zăpadă pe tabla încă neagră
mă orbeşte