Baba Novac

 insomnii
 scutură
 torţe de pocăinţă.
 
 conştiinţa
 se ascunde
 între maxilarele
 mestecătorilor de foc.
 
 
 goliciunea-crudă,
 dansează cu voluptate,
 seduce privirea pofticioasă a
 ucigaşului de proroc.
 
 răsfirate drumuri printre tâlhari de suflete.
 
 râu pe jumătate îngheţat
 ţine pe tipsii de gheaţă
 ofranda,
 pe care altădată,
 dansatoarea
 a cerut-o regelui… drept răsplată

popas la strânsoarea timpului,
 acolo
 unde
 azvârliţi de pe înălţimi,
 ne uităm uimiţi unii la alţii,
  observăm reciproc:
 ochii împăienjeniţi,
 mânile scrântite,
 picioarele rupte,
 sufletele sfărâmate.

 "să bem ceva, a spus bărbatul cu tatuaj în formă de şarpe, pe umăr,
 să ne întărim! "
 ţuica,
 votca, 
 coniacul,
 chiar şi spirtul medicinal au dispărut de pe rafturi.
 
 a două zi, durerile erau mai mari.
 
 "luaţi câte o viagra, ne-a îmbiat frumoasa dezbrăcată,
 vom face dragoste şi durerile vor trece că fumul."
 aşa am făcut.
 a doua zi,
 ochii erau mai împăienjeniţi,
 mâinile-mai scrântite,
 picioarele-mai rupte,
 sufletele-mai sfârtecate.
 
 "cel mai bun dintre noi  să vină, să ne îngrijească" a spus bătrâna cocârjată.
 printre orbi,
 ciungi,
 ologi,
 împietriţi
 nu s-a găsit niciun doctor.
 
 "să plecăm pe urmele Singurului,
 care
stăvileşte 
 cu
 ochii,
 mâinile,
 picioarele,
 şi sufletul Lui
 căderea"
 a spus ascetul. 
 

sub clopotul de ametist,
 zboruri
 apar din lumină.
 la început transparente,
 treptat,
 contururi  de gând
 căpătând.
 
 
 bătrânul vultur al Balcanilor,
 capul nu-l pleacă.
 agă nu vrea să fie;
 crucea şi-o poartă cu smerenie.
 
 -douăzeci de florini pentru cioplitorul de ţepi;
 trei florini pentru torţionar.
 -douăzeci de florini pentru cioplitorul de ţepi;
 trei florini pentru torţionar.
 nici
 ecoul nu a fost dezlegat de păcat.
 
 " când a răbdat Baba de frig în gerul iernii…"
  tăceri abureau apele oglinzii;
 corbi-
 durerea au pus-o în conuri de umbră,
 au amuţit…