tristeţe
cad florile cireşului
ca neaua
peste aripi de fluturi
şi mă gândesc la viaţa asta
în care intri
înfloreşti
apoi te scuturi
deşteptare
şi azi
în tril de paseri
mă deschid
spre lume
la ceasul dimineţii
când ziua se prăvale
ca o stâncă
peste noapte
şi peste raţiune
incertitudini
nu am atâta viaţă
cât
vai
mi-ar trebui
să aflu ce-i mai bine
să fii
sau
să nu fii
obsesii
eul din mine
Doamne
mă scoate din răbdări
ucide
minte
calcă totul în picioare
şi n-are niciodată
remuşcări
bilanţ
m-am risipit cu viaţa
aiurea
de-a lungul şi de-a latul
şi când m-am adunat
la loc
în mine
eram altul
cerc vicios
mereu mă găsesc
între ziua de azi
şi ziua de mâine
între o cană de apă
o femeie
şi-o pâine
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.