Sau dictatura turmei încornorate
Noi, românii, la 100 de ani de la ieşirea din evul mediu, procopsiţi între timp cu două războaie mondiale şi o dictatură, suntem, pradoxal, încă în faza copilăriei inconştiente şi infantile, o populaţie copleşită de povara istoriei, dezorientată şi resemnată, cu reflexe suicidale. Se spune că o naţie se judecă după calitatea membrilor ei ( elita ) şi nu după cantitatea necalitativă a acesteia ( turma ). Când cantitatea necalitativă predomină asupra calităţii, cum se întîmplă la noi, organismul social reacţionează instinctiv şi haotic, animalic, adesea chiar împotriva raţiunii sale de a fi. Experienţa ultimilor ani ne arată că raportul acesta primejdios nu numai că se menţine, dar el se amplifică şi capătă dimensiuni de neînchipuit. Capacitatea de a alege, de a discerne, de a intui, de a conveţui ( înăuntru sau în afară ) este alterată constant de efectul pervers al defectelor noastre, moştenite ori dobândite, precum trufia, avariţia, desfrânarea, lăcomia, lenea, mânia, egoismul, linguşeala, mercantilismul, neglijenţa, îngînfarea, aroganţa, sentimentul inferiorităţii, minciuna, capriciul, încăpăţânarea, negarea, răzbunarea, ambiţia prostească, exagerarea, ambiguitatea, viclenia, gelozia, invidia, obsesia, dependenţa, laşitatea, frica, dominarea, agresivitatea, trădarea, bârfa, prostia, ipocrizia, beţia, lichelismul, mitocănia, duplicitatea, grosolănia, superstiţia, milogeala, neînfrânarea, rigiditatea, insistenţa, răutatea, perversitatea, intoleranţa, pornirea animalică, libertinajul, răbufnirea, crima, hoţia, slăbiciunea, lehamitea, suficienţa, renchiuna, habotnicia, indecenţa, delăsarea, lipsa recunoştinţei, împroşcarea cu noroi, târnosirea, prefăcătoria, făţărnicia, calomierea, patima, bălăcărirea, etc. Într-un asemenea mediu toxic, corosiv, în care adevăratele valori ale naţiei n-au nicio şansă de supraveţuire, au apărut şi proliferat falsele elite, ipochimenii, nonvalorile, găştile de streptocopi şi stafilococi care ataca organismul social din interior, provocându-i septicemia. Uzurparea rolului elitelor naturale în numele turmei tembele, uşor excitabile la cârnaţi şi bere, a condus inevitabil la inversarea scării valorilor, adică la întronarea infantilismului şi imposturii ca virtuţi naţionale în dispreţul instrucţiei, culturii sau artei, lăsate de izbelişte. Reflexul feudal, prezent încă în cromozomul naţiei, de reinstaurare a dictaturii banului, cu care se poate cumpăra orice, sau de valorizare a individului după numărul de hectare, propietăţi, bunuri, moşii purtătoare de titlu nobiliar sau de rang, revine şi se perpetuează cu brutalitate, aruncându-ne cu sute de ani în urmă. Grecescul „demokratia” ( demos-popor, kratia- putere ) este pervertit prin aşezarea „demos”-ului înaintea „sophiei” (înţelepciunii ) din nevoia justificării unei legitimităţi inexistente…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.