Festivalul Atelier şi primele semne de recesiune teatrală

Festivalul Atelier îndrăzneşte atât prin felul organizării cât şi prin specificul spectacolelor selectate să concureze cu bienala de la Wisbaden. Din această cauză cred că este greşit să-l judecăm prin prisma corectitudinii scenice. Este ca şi cum ai reproşa unui stomatolog că nu ştie să facă o operaţie pe cord deschis.

Scopul acestui festival (poate nu întâmplător cel mai vechi din România) este de a căuta expresii teatrale noi, mai mult sau mai puţin justificate de contextul social, ţinând cont doar de două concepte: armonia şi echilibrul. În acest an Festivalul Atelier nu ne-a mai flatat cu montările somptuoase ale lui Victor Ioan Frunză (un regizor direct afectat de criza economică dacă am lua în calcul turul de forţe scenografice care îl caracterizează), dar a avut grijă să ne ducă până la Satu Mare ca să vedem un ”Hamlet” copilăresc în viziunea lui Gelu Badea, şi ne-a servit un “Joc de-a vacanţa” spumos, al cărui nonconformism nu avea cum să ne mire câtă vreme regia a fost semnată de Radu Afrim.

Deşi mai puţine la număr, restul spectacolelor invitate au trădat recesiunea economică ce afectează cultura: nu doar Teatrul Municipal din Baia Mare nu şi-a mai permis o montare de forţă, cum a făcut în ultimii doi ani, dar majoritatea regizorilor (cu excepţiile de rigoare) s-au îndrăgostit parcă de gradene, speriaţi poate de gândul că este mai greu în vremurile de azi să umpli sala.

Iar pentru că sărbătorirea centenarului naşterii lui Eugen Ionescu a fost interzisă în România de Marie-France Ionesco, fiica autorului şi singura deţinătoare a drepturilor de autor, Radu Macrinici s-a strecurat cu dibăcie prin birocraţia artistică îndrăznind să organizeze cu ajutorul Societăţii Culturale Eugen Ionescu şi a Teatrului Naţional Radiofonic un mini-festival de spectacole radiofonice. Astfel, “Cântăreaţa cheală”, “Delir în doi”, “Noul locatar”, “Victimele datoriei” şi alte piese la ora actuală intrate în prohibiţie lingvistică românească, au fost ascultate de publicul băimărean asemeni emisiunilor de la Europa Liberă pe vremea cenzurii comuniste…