Episodul VIII: Bace Toghiere şi învitaţîia

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Sară dă vară. Tăţ’ ieram la uliţă. Nimia nu iera amărît. Bace Cuţîtoi ş-o împlinit visu’ cu pomana, amu făcia planuri păntru părăstas.

 

 

La Ciapeu nici voarbă dă foc, iar satu’ iera mulţămit – avia brigadir. Bace Toghiere iera sînătos tun, bucuros nievoie mare că i-o trecut tromna. Noi pruncii, cu temile făcuchie, ieram linişchiţ’ că n-or aflat a noşchi păţania dî la şcoală, cu duhănitu’. Şi iac-aşe, aşchieptam şi vie vacanţa, cu trenu’ dîn Franţa. Da, cum şi vă zîc, ani dă zîle ni-am întrebat dî ce nu poachie vini mai d-aproape, că tare greu mai ajunjia, cîchi-odată. -“Da tu ce bai ai dă stai aşe dă busumflat? Gînghieşchi că ţ-o murit tutca cu ou-n cuibar” o zîs bace Mitru cîtă cial’ mic a lu’ Hălău. -„Apu cum şi nu fiu? o răspuns ciala – c-am înşirat lu’ dom’ ‘văţător una altă dîn jografie, dă poartă nume dî pă pachiechile dă ţîgări: Bucium, Rarău, Carpaţ’ fără şi cu …, Mărăşeşchi, Snagov, Litoral …, şi-n loc şi-m’ deie notă mare, m-o peghiepsît”.

-„Las’, o zîs nană Cătiţă, nu mai fi busumflat că dacă-i creşchie mare poachie îi ajunje şi vez’ locurile dă care zîci şi ţî-i duce muieria şi pruncii pă Litoral, aghică la mare. Pîn-atunci ie luaţ’ voi fiecare cîchi-o pancovă d-aci, că numa’ ce li-am copt şi li-am încins în mniere rîjnită!” -„Eheheiii drajii mniei – o zîs bace Toghiere – fainie locuri îs p-aculu, pî la mare. Ci-am văzut aculu n-am văzut nicărie-n lume”. -„Doară n-ai fost la mare?” am întrebat noi pruncii. Vecinii mai bătrîni nu zîciau nimic, numa’ rîghieu pă su’ musteţ’, sămn că iei şchiau ceva. -“Dară n-am fost, fost-am şi văzut-am cum să-ntîlnieşchie apa dîn băltoaca aceie mare cu ceriu’ vînăt pătat cu paseri mari şi alboace”. -„Povesteşchi-nie bace Toghiere!” am strîgat noi pruncii înt-on glas.

Poştaşu’

Bace Toghiere, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă, ş-o răghicat priviria cîtă cer, apoi o scoboarît-o cîtă noi ş-o zîs: -“Apăi drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă. Omu’ îi născut ca şi umble şi pasăria ca şi zboare. Înt-o bună zî, ieram pîn ocol şi dînt-odată num-am auzît că mă strîgă cinieva dîn uliţă. Cînd m-am uitat cîtă uşe la ocol, ce şi vez’? Unu’ să ţînia cu brîncile dă scîndura dă sus a căputului, da’ nu să veghia cine-i, numa’ on chipiu cu ceva păr su’ iel. – Stai pă loc, nu zbura păstă căput că mi-l hăbuceşchi, bagăchie pă uşe ca oamini ori îi pusă rigla dî la zar, am zîs io cîtă ciala.

Cînd am ieşit în uliţă, ce şi vez’? iera poştaşu’ călare pă biţoaglă, să ţînia dă căput. -“Bună zîua”, o zîs iel. –„Bună zîua”, i-am răspuns. – „Iaca ai primit o carchie pîn poştă”, o zîs iel, smulgînd-o dîn janta dă pchiele galbănă – pă vremuri – prinsă înt-o curauă lungă pă dîpă grumaz. Dîpă care o închiotorat capacu’ jenţîî, băsamă şi nu-i zboare penziile dîn ie pă drum, i-o dat avînt pă dîpă umăru’ drept cîtă spachie, o zîs tachie bună şi dus o fost. Io rămăsăi cu carchia-n brînci, n-apucai şi-i zîc şi aibe grije că-s căputurile mîncachie dă ani mulţ’. Tăt mă mnir cum nu s-o-nvăţat minchie, că pîn-amu doară patru o cinci căputuri o sfărmat şi vo’ doauă biţoagle o-ngînjit. Dă lanţ nici n-aviam dă gînd şi zîc şi-l ungă. Las’ că mai binie-i aşe, barem îl auzîm cînd vinie cîtă noi, dîn ceilaltă uliţă. Curios nievoie mare am fujit în casă, am luat foarficile, am tăiet carchia la on capăt, am scos uşor hîrchia dîn plic, am dăspăturit-o şi am cichit-o făr’ şi-m’ trag aier:

Carchia

 

La piaţ

Marţa ci-o vinit m-am dus la piaţ’ la Chişinieu. Aculu, precum să şchie, năloagă, îmbulzală, care vinghiau, care cumpărau, alţîî numa’ să uitau. No dară, cum şi nu chie uiţ’ c-aviai ce veghia, aghică: Bere, colăcei / scroafe cu purcei ; cîrnaţ’ cu muştar / viţăi sus în car ; saci cu tenchi şi grău / muieri faină rău ; var stîns, oi şi mniei / niamuri dîn Cinchei ; vighiri şi budace / croampe, cuie, ace ; mare vînzolială / glume, păcălială ; iepuri, cîini şi mîţe / vaci cu lapchie-n ţîţe… Oai! Mă oamini buni, da opriţî-mă c-o luai în versuri”. -„Dă-i mai dăparchie bace Toghiere că-i dai binie”, o zîs unu’ dîntră noi. Dă fapt sînguru’ care ş-o revenit, că noi ciilalţ’ stăchiam tăţ’ gură cască ş-ascultam.

-“Apăi drajii mniei cei dă buni, în tătă buntuzala dîn piaţ’ num-am văzut că s-o suit unu’ pă iliş la o cocie ş-aculu, în picioare, strîga cît îl ţînia gura: -“Oamini buuuni! Puţînă atenţîie c-am şi vă spun lucru mareee! Aşe-i că-i năloagă mare-n piaţ’?” –„Aşei, aşei” o zîs lumia. –„Haidaţ’, o zîs ciala, şi merem întîi tăţ’ în ghireapta cîtă intrare şi cine are dă cumpărat ceva şi cumpere. Apoi merem tăţ’ în stînga ca şi cumpere ciilalţ’ ce n-or cumpărat nimica. Iac-aşe n-a mai fi năloagă măăă!” S-or uitat ce s-or uitat oamini la iel, s-or scărpănat în cap, or dat mînînţăl dîn buză şi ş-or văzut dă triaba lor. Da’ unu’ l-o pus pă ciala la punct zîcîndu-i: -“Măăă! Daţî-i pace nu vă luaţ’ dîpă iel, că aista face comerţ cu pchiei dă cloşcă”. Apoi o strîgat la iel: -”Măăă! Nu umbla cu măşini aprinsă pî la gură că iexplodezi, măăă!” Băsamă, m-am gînghit io, iera afumat binie. Tăchie ca tăchie da cum mă uitam io-ncoaci şi-nculu, iaca mă-ntîlnii cu colegu’ dîn război. Mare bucurie, mare. Ni-am îmbrăţişet, ni-am cinstit cu bere, am vorovit dă una dă alta dîpă care am stăbilit planu’ dă bătaie în amănunţîme.

Duminica următoare avia şi fie zîua cei mare. Iel o zîs c-aduce vinu’, io răchia, ş-amîndoi şoancă şi cîrnaţ’. No, nu chie poţ’ duce la om cu brînca goală. Greu o trecut vremia pînă-n zîua plecării. În fiecare noapchie mă visam cu colejii mniei dî pă front. Ieram călări, atăcam malu’ mării. Da, pă cum nie apropiam, nici urmă dă inamic. Ca dîn pămînt ieşiau în calia nostă: birt lîngă birt, căfană lîngă căfană şi la una iera şef Cuţîtoi, la alta Mitru, la alta Ilie şi iac-aşe, fiecare vecin dî pă uliţa noastă avia căfana lui. Muzica cînta – benzî păstă benzî. Noi dăscălecasăm, mîncam, beiam şi jucam una-ntruna. Muierile jucau cu noi. Da ceva nu iera-n regulă, nu ierau muierile noaşchie. Ce şi faci, barem în vis… Şi iac-aşe mă treziam diminiaţă dă diminiaţă tăt asudat. Nu-i uşor la mare, căldură nu glumă.

Pregăchiria şi plecaria

În noapchia dîn nenchiea plecării n-o durmit nimia dî pă uliţa noastă. Dă sara m-o pregăchit muieria bagajile: doauă cufere dîn nuiele împlechichie şi taşca dîn pchiele dă porc. În cufăru’ mai mare ierau pusă iefecchile personale: cîchieva părechi dă ştrimfi; cîchieva părechi dă gaci subţîri; o părechie dă păntăloni subţîri; patru chimeşi; on vizlic împăturit cu atenţîie şi nu să-mboţască ş-o părechie dă şclarfe niegre dîn pchiele. În cufăru’ mai mic ierau: jumătat’ dă şoancă ş-on dărab dă clisă, învălichie în ziar; jumătat’ dă pită proaspăt coaptă; ciapă vînătă, dulcie la gust, învălită înt-on dos ţăsut, nou nouţ; o iagă cu mniere dă prunie; zece oauă fierchie tari; tri rughie dă cîrnaţ’ uscat binie, d-on metăr fiecare; cinci conzerve dă păsulă cu cîrnăciori, cumpărachie dî la coperativă şi doauă dimijenie, una dă cinci litre cu răchie dă prunie şi alta dă tri litre cu apă.

Taşca iera pusă în cufăr păstă hanie ş-aviam în ia: acchile, chipuri cu a mniei, brişca şi sculile dă ras. Cu bagajile făcuchie, am stat tătă noapchiea triaz în pat aşchieptînd şi zuruie ciasu’. Da n-o apucat c-o şi bătut în obloacile dî cîtă uliţă paza dă noapchie a satului, apoi o strîgat: – “Scoală bace Toghiere că pchierz’ motoru’! Am zburat în picioare, m-am îmbrăcat dîn tri mişcări, ca la armată ş-am ieşit cu băgajile la uliţă inghie mă şi aşchiepta on niepot cu hinchieu’ sfatului. O vinit omu’ la ţanc. Amu tăchie ierau pregăchichie. Bani i-am pus cu buletinu’ în bughielarăş ş-apoi în jebu’ dî la pchiept a vizlicului, în stînga, dîn lontru închiotorîndu-l, apoi, c-on ac dă siguranţă. M-am luat rămas bun dî la a mniei, apoi dî la vecini şi vecinie şi dus am fost. Oai, că gînghieşchi că meriam în armată. Tăţ’ plînjiau dîpă minie. Io nu m-arîtam, da mă bucuram c-am şi văd lumia. Da, dăspră asta cît şi dăspră alchie mulchie cele, altă dată. Pîn-atunci, nu uitaţ’ ce v-am mai spus: viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ si veghieţ’!”

 

(Va urma)

Dicţionar: tutcă – curcă; pancovă – un fel de gogoaşă, dar în formă de romb; mniere rîjnită – zahăr măcinat; căput – poartă; hăbucheşchi – sfărâmi; riglă dî la zar – piedică, blocaj la închizătoarea uşii; carchie – scrisoare; închiotoară – închide; îngînjit – îndoit; buntuzală – ameţeală; iliş – şezut; măşini – chibrituri; cufere – valize; taşcă – geantă; ştrimfi – ciorapi; gaci – izmene; mniere dă prunie – gem de prune; chipuri – fotografii; zuruie – sună; motoru’ – tren format din două vagoane; hinchieu – un fel de caleaşcă; bughielarăş – portofel.