Iera înt-o altă sîmbătă, aşe mai cîtă-n sară. Ieram care p-inghie. Num-am auzît la on moment dat: tîng, dîgîdîng, dîgîdîng, dîgîdîng. Tîng, dîgîdîng, dîgîdîng, dîgîdîng… În cei mai mare viteză am ieşit la uliţă şi veghiem ce să-ntîmplă. Iaca ce să-ntîmpla!
La colţ dă uliţă, lîngă artizană, dobaşu’ satului băchia cu doauă ciocănele dă lemn p-o dobă mică. Doba iera acăţată d-o curauă dă pchiele dată pă dîpă grumaz, pă parchia stîngă. Pă cap avia o şapcă, lăsată aşe p-o parchie şi în gură ţîgare Carpaţ’ fără, năaprinsă, aşe dă hămişag. Roată dîpă iel, oamini, muieri şi prunci. Pîn ogrez’, cînii în lanţuri băunau derenjaţ’ d-atîta tolăială.
Cînd s-o oprit dîn bătut, o luat ţîgaria dîn gură, o pus-o dîpă urechia stîngă ş-o-nceput şi strîje dă i s-or umflat vînile dî la grumaz: -“S-aduce la cunoşchinţăăă!: A-ntîia: tătă lumia şi văruiască rujii dî la uliţă cu var stîns; A doaua: tătă lumia şi-ş’ facă şanţuri la uliţă: A tria: tătă lumia şi să prezinchie luni diminiaţa cu cînii la vaccinat. Cinie n-are cînie, ş-aducă guda. Cinie nu face aşe, are şi fie amendat dă primărie. Am zîîîs!” Bulbucat la ochi dă cum o strîgat, o bătut iară binie doba – tîng, dîgîdîng, dîgîdîng… şi dus o fost la cialalalt colţ dă uliţă ş-apoi la alt colţ şi tăt aşe pînă o anunţat tăt satu’. Cinie n-apuca şi iasă la timp dîn ocol, oă nie întreba pă noi ciia care ieram p-afară, că ci-o zîs dobaşu’, oă fuja dîpă iel pîn’ la primu’ colţ dă uliţă ca şi-l audă. Iac-aşe, oamini şi muieri, care dă corioşi, care că n-o-nţăles dîn prima mesaju’, meriau aşe ciopor, dîpă iel. Niciodată n-am înţăles dî ce nu vreia şi le spună mesaju’ în vreme ce meria dî la on colţ la altu’. Băsamă aşe iera serviciu lui, cu rînduială pontoşe. Da binie c-o mărs mai dăparchie, numa’ binie s-or linişchit cîinii noşchi dîn perimetru.
Bace Toghiere, pă laviţă la uliţă, dîpă ce s-o uitat lung dîpă dobaş, o zîs, aşe înt-o doară: -“Veghieţ’ voi draji mniei cei dă buni, ce să poachie înţăleje d-aci – cînii latră, dobaşu’ trece”? Unu’ dîntră noi pruncii, mai îndrăzneţ, o zîs cîtă bace Toghiere: ”-Bace Toghiere, cînii latră, caravana trece, nu dobaşu’!” -“Apăi dragu’ mnio cel dă bun, o zîs bace Toghiere, ai tu ghireptachie, da io am aplicat-o în praftică. Da, dacă tăt şchii zîcăli, hai şi veghiem pă asta o şchii? Planu’ d-acasă…” -„Nu să potriveşchie cu cial dîn tîrg” – o continuat îndrăzneţu’ cu noi cu tăţ’ înt-on glas. Bace Toghiere, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă, s-o aşezat pă laviţă ş-apoi o zîs:” -Apăi drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă. În mulchie rînduri m-am sămălit şi io în fel şi chip, da nu tătdauna o ieşit cum io m-am gînghit, ci cum o trăbuit băsamă şi iasă. Nu v-aţ’ întrebat niciodată că dî ce dă fiecare dată cînd vă povestesc ceva vă zîc că: una şi cu una fac doauă?” -“Ba ni-am întrebat bace Toghiere, da’ ni-o fost ruşine şi chie-ntrebăm”, am zîs noi. Aşezaţ’ pă lăviţi, oamini, muieri şi prunci, stăchiam gură casacă şi nie uitam la bace Toghiere.
Începia povestia! -“Înt-on an , cînd ieram mai tînăr, mare “vîlvătaie” mare, la birourile Ciapeului. Da nu s-o stîns aculu ci-o cuprins tăt satu’. Ce mai, tătă lumea fierbia! Să cota on om păntru postu’ dă brigadir. Atunci ş-auz’ voarbe: ba c-ar fi bun a lu’ Pipirig, că iel şchi cum să coghivătăreşchie binie; ba c-ar fi potrivit a lu’ Barieră, că niam dă niamu’ lui o fost cheferist şi dac-o şchiut stăpîni vagoanile, bistoş poachie stăpîni şi animalile Ciapeului; ba că şi fie bărbatu’ lu Măria Ţoiului, ce dacă-i şef la căldaria dă făcut răchie? iaca, s-a lăsa d-aculu; ba c-are şi fie angajat Florea lu’ Chilipir că are on cumnat, sus pus, la Bucureşchi şi alchie şi alchie poveşchi care mai dă care mai ghiochiechie.
Primariu şi preşedinchile
Preşedinchile dă Ciapeu, tovarăşu’ Ioania (a lu’ Mnielu), om aprig, nu s-o lăsat intimidat cu una cu doauă. Minchienaş s-o-ntîlnit cu primariu’, în ascuns, în magazîia birtului (m-o spus mie birtaşu’, on niepot d-amnio) ş-aculu, pă doauă lăz’ dă bere aşezachie cu fundu-n sus, stăchiau, beiau, duhăniau şi hotărau: ”-Triabă şi făcem întrecere, aghică concurs”. Primaru’ zîcia, preşedinchile nota: -“dobaş – anunţat satu’; înscrieri la întrecere – mîinie dî la oarile zece la doispece; musai triabă: cel puţîn doauă clasă, cel mult şepchie; -văruit una cameră mică grajd (dă pregăchit: o muiere – care n-are bai cu tenziunia, o vighire var stîns, meseleu una buc., scară dublă, cîrpe, nailon pă jos şi jumătat’ dă iagă cu vin, dulce)”. Ai notat?” Preşedinchile: -„Am notat să trăiţ’”. Primaru’ zîcia, preşedinchile nota: -“bec dă o sută; masă lungă cu doauă măsăriţe; scaunie, cît mai mulchie; scrumiere; doauă stiaguri; doauă-tri lităre dă motorină păntru poghiele; sifoanie – o ladă; rumeguş; sărăţele (le aduc concurenţîî); vază cu penie dîn plastic – două buc.; răchie, musai dă prunie; –fireanguri ptr. obloace”. Ai notat?”Preşedinchile:-„Am notat să trăiţ’”.Primaru’ zîcia, preşedinchile nota: -„creioanie tintă, cît mai mulchie, nu-i bai că rămîn; ace cu bold; vo zece căiechie dictando; gume; ascuţîtori; făcut una buc. răzătoare (poachie-o fi chină afară); liniare; picap cu plăci cu tăt – muzică patriotică. Şi ce ţî-i mai aduce aminchie… .Mă! Asta cu adusu’ aminchie n-o nota”.
Concursu’
-“Mă, mă gînghii io, o zîs bace Toghiere în continuare, am şi mă bag în treaba asta că doar-am fost aghiotant în armată, am vorbit cu Hicler şi la şcoală am fost tăt premient pînă-ntr-a şapchia. Zîs şi făcut! A doaua zî, înşchimbat, piclăzît şi cu cizmile dă box bocsălichie, ca la armată dă chie vighiai în iele, ieram gata şi mărg cîtă Ciapeu. Iera aşe, cam pî la unspece ş-on sfîrtai. N-am ieşit binie dîn ocol că iaca o trecut cu vitezîie pîn nenchie mia o mîţă niagră”. -„Tulvai Doamnie Toghiere că gata-i baiu’ d-aci.Văzuşi mîţa niagră? m-o-ntreabat nanî-ta Floriţă, muieria mia”. “N-am mai zîs nimic, nici c-am văzut-o nici că ba ci am grăbit paşu’. Întră timp, a mniei, acasă, cu doi dîntră vecini, spărjeu on grăsun junghiet pînă-n zîuă. Pă cînd m-oi întoarce io acasă bistoş or fi gata cîrnaţî, cărdăboşii da mai ales tocana cu curechi, m-am gînghit. Dă colăcei nici nu mai zîc. Cu Petre clănietistu’ am vorbit iar pă vecini pă tăţ’ i-am invitat la minie aşe spră sară, la masă. Merită, nu? Doar-oi fi brigadir.
Înenchiea biroului dă înscrieri iera năloagă mare. Oamini şi muieri mulchie. Unii, niamuri d-a mele, să uitau urît la minie. Oare dî ce? Băsamă susţîniau pă altcinieva. Li-am dat biniaţă şi m-am bagat în birou. În lontru picapu’ cînta muzică populară (băsamă n-or găsît plăci cu muzică patriotică). Ciasu’ iera doispece fără on sfîrtai. Io (sîngur): -“Bună zîua”. Ei (mai mulţ’): -“Bună zîua”. Apoi m-am înscris ş-am ieşit. Întră timp o apărut ş-a lu’ Pipirig. O vinit, s-o băgat înlontru ş-o ieşit cum s-o băgat. Apoi, cu coada-ntră picioare o mărs cîtă casă suduind şi scopind întruna. Ce şi-i faci, iera doispece ş-on sfîrtai. O-ntîrzîiet la-nscriere. A lu’ Măria Ţoiului s-o-nscris şi iel pî la zece, da n-o mai ajuns că avia dă-ntors răchia a doaua oară şi cum gradu’ iera spart, o prăbălit tăria răchiei în gură, aşe că … Aşe c-am mai rămas în concurs, dîn zîsa celor ce şighiau gură cască afară: Io cu şapchie clasă, a lu’ Barieră cu patru clasă şi Florea lu’ Chilipir cu doauă clasă şi jumătachie (am înţăles că jumătachie nu să punie că n-are numa tri nochie). Primu’ o intrat a lu’ Barieră. O ieşit dîp-on cias şi jumătachie c-on floştomoc dă hîrchii în brîncile moşcoliche dă tinta dîn creion. O zîs că l-o-ntrebat cît fac una şi cu una şi c-o şchiut: doauă. Al doilea o intrat a lu’ Chilipir. Iel o ieşit dîpă doauă ciasuri şi aproape on sfîrtai. Şchiu io, că doară aviam la minie ciasu’ dă jebuţ. Aceiaş’ întrebare: cît fac una şi cu una? Acialaşi răspuns – doauă. Al triilia m-am bagat io. Aceiaşi întrebare, da alt răspuns. Aghică: m-am scociorît minchia cam cît numeri dă tri ori la şaizăci ş-am zîs: – Stimaţ’ tovarăşi dîn cumsăcaghie comisîie. Dacă triabă şi dăm, una şi cu una fac zero virgulă cinci, una, cel mult una virgulă tri. Dacă triabă şi luăm, una şi cu una fac tri, tri virgulă cinci, o poachie chiară patru. Ciia dîn comisîie s-or uitat la minie şi mulţămiţ’ dă răspunsu‘ mnio, m-or pofchit afară. Dîpă vo doauă ciasuri, ni-or mînat acasă. Aviam şi primim răspunsu’ a doaua zî.
Sara – chefu’. A doaua zî – rezultatu’
Acasă am ajuns cîtă-n sară. La minie-n ocol clăniata’ cînta, vecinii jucau, mîncările şi băuturile numa’ ce li-or pus pă masă. Cînd m-or văzut că mă bag, or început şi cînchie: Mulţ’ ani trăiască…Cinie şi trăiască…Toghiere brigadiru’ şi trăiască…La mulţ’ ani. Şi iac-aşe s-o-ncins binie rînduiala. Tîrzîu s-or dus vecinii cîtă casă, aşe cam cîtă-n zîuă. A doaua zî am aflat rezultatu’ concursului. Da vă-ntreb io amu pă voi: cinie creghieţ’ c-o biruit?” -“Apăi, ‘mnieta bace Toghiere c-ai dat on răspuns ghiduş”, am zîs noi pruncii. Cei bătrîni nu zîciau nimic, numa’ suspinau. Sămn că ceva nălaloc s-o-ntîmplat la concurs. -“Apăi drajii mnei cei dă buni, n-o cîşchigat nici a lu’ Barieră, nici Florea lu’ Chilipir, da nici io”. -„Păi, atunci cinie o ajuns brigadir?”, am întrebat noi pruncii, mînioşi. -„Ehehei drajii mnei tăt ce să petrece în lumia asta să petrece c-aşe triabă şi să petreacă, că altfel nu s-ar petrece. Brigadir o fost angăjat bărbatu’ lu’o vecină da primarului. Mîndră muiere, calci-o nievoia. Iaca dîrt asta v-am zîs că planu’ d-acasă nu să potriveşchie cu cial dîn tîrg. Io m-am şi văzut brigadir, da n-o fost şi fie. Nanî-ta Floriţă, muieria mia, o zîs c-ar trăbui şi păfugăm mîţa niagră dî la noi dî pă uliţă, cum că ia ar fi dă vină păntru năreuşita mia. Da-n cele dîn urmă n-o fost nici on bai, că barem ni-am mai distrat oliacă. N-am uitat şi le zîc atunci vecinilor mniei aşe dîpă cum vă zîc şi voauă celor ce mă ascultaţ’: băgaţ’ dă samă că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
(Va urma)
http://www.facebook.com/bacetoghiere
Dicţionar: inghie – unde; dobaş – toboşar; grumaz – gât; hămişag – şmecherie; tolăială – gălăgie; ruji – salcâmi; ciopor – grămadă; băsamă – probabil; pontoşe – exactă; sămălit – calculat; coghivătărit – pluguit; bistoş – sigur; meseleu – bidinea cu coadă lungă; măsăriţe – feţe de masă; penie – flori; fireanguri – perdele; tintă – mină de creion; ace cu bold – ace cu gămălie; răzătoare – obiect metalic înfipt în pămînt folosit la curăţat de noroi încălţămintele; plăci – discuri; piclăzît – călcat; spărjeu on grăsun – despicau un porc potrivit de gras; curechi – varză; colăcei – gogoşi; năloagă – aglomeraţie; grad – instrument pentru măsurat tăria alcoolului; floştomoc – ghemotoc; moşcolichie – murdărite; jebuţ – buzunărel; scociorit – cotrobăit; păfugăm – fugărim.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.