Renasterea demnitatii si a Duhului National Valah

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Dan Puric Despre omul frumos; Cine suntem

  

Am văzut pe „sticlă“ / „ecran“ aura neştirbită a tânărului, a charismaticului actor şi regizor, dar şi om de aleasă cultură, eseist, prozator, Dan Puric, într-o serie de interviuri televizate (acordate lui Robert Turcescu, Bogdan Gamaleţ ş. a.), pledând cu patos bine temperat, dar şi bine documentat, pe teme esenţiale ca: demnitatea naţională, credinţa în Dumnezeu, Biserica Ortodoxă Valahă  / Ortodoxismul Valah, conştiinţă naţională valahă / dacoromânească, raportul naţional – naţionalism, globalizare / „mondializare“ etc., teme pe care le regăsesc cu bucurie şi în cele două cărţi aflate mai jos, sub lentilele recenzentului „de întâmpinare“.

Volumul de interviuri, comunicări, conferinţe, predici şi eseuri Cine suntem (2008), de Dan Puric, dedicat «Părintelui Atanasie, lumină de om şi de neam românesc», are un „cuvânt înainte“, Urmăriţi-l, citiţi-l şi-l veţi înţelege, de Iustin Pârvu (din care spicuim pentru Distinsul Receptor: «Vedem cu toţii că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului.»; Dan Puric «reuşeşte să trezească în rândul tineretului de azi calităţi nobile»; «Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că neamul acesta n-a murit» – p. 8 sq.), şi o „prefaţă“, Dan Puric, un apologet ortodox, de Dan Ciachir (de unde, de asemenea, reţinem: «Între popor şi belferi nu avem decât dialogul surzilor. Dan Puric mărturiseşte. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şcoală, atrăgând prin autenticitatea lui şi prin inteligenţa sa luminată de Duh. Este un apologet strălucit.» – p. 10).

Volumul Cine suntem (2008), de Dan Puric, îşi relevă în corolă zece „petale de aur“: Mătur poteca spre Biserică (interviu acordat de Dan Puric lui Claudiu Târziu, publicat, mai întâi, în Formula AS, XVII, nr. 754 / 2007, angajând o interesantă „gamă tematică / problematică“: „turismul bisericesc“ al lui Dan Puric înainte de 1989, credinţa familiei medicului Puric în Biserică, Dan Puric crede profund în Dumnezeu de pe la şapte-opt ani, «trăirea credinţei», „mesajul creştin şi teatrul“, „atacarea icoanelor“, „educaţia religioasă în şcoli“ etc.), Dragostea, mai presus de artă (interviu acordat Alicei Năstase, publicat mai întâi în revista «Tango», nr. 25 / 2007, unde Dan Puric vorbeşte despre rădăcina Spiritului său Pandur: «Amândoi părinţii mei erau medici la Nehoiu, o comună din judeţul Buzău»; familia tatălui său era una dintre «cele 1000 de familii de boieri» valahi; unul dintre străbunicii lui Dan Puric era oltean ce «a avut casa unde s-a făcut declaraţia de independenţă de la Padeş, a lui Tudor Vladimirescu; deci eu pot fi mândru că unul dintre străbunii mei pe linie paternă a avut curajul să-l găzduiască pe Tudor Vladimirescu şi Tudor a avut încredere să pună capul pe perna lui. Numai lucrul acesta te fascinează!» – p. 21; în curgerea interviului sunt atinse probleme legate de „relaţia: Puric şi banii“, de „fericirea“ etc.), Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei (comunicare la Simpozionul Internaţional Ortodox, sub egida Arhiepiscopiei Albei-Iulii, din martie 2008, axându-se pe: viaţă – moarte – suferinţă «în matricea sufletească a poporului român», «esenţa de neînfrânt creştină a neamului românesc» etc., pp. 34 – 44), Zodia supravieţuirii (interviu acordat de Dan Puric lui Robert Turcescu, la Realitatea TV, emisiunea Sută la sută, din 26 decembrie 2007, despre „limba în care comunicăm“, despre «politicianul român care dă extemporal» – p. 49, despre «proiecte de supravieţuitor», despre «inerţia premeditată a clasei politice, care întreţine această stare, care să te inhibe în proiect», despre «coabitarea nonvaloare – valoare» – p. 50, despre „a deconstrui democratic…“  etc.), Demnitatea creştină («conferinţă ţinută la Alba Iulia, în 22 noiembrie 2007 şi interviu, despre demnitatea chipului lui Dumnezeu în om), Cauză şi efect (interviu acordat de Dan Puric lui Bogdan Gamaleţ, de la Postul de Televiziune N-24, în 18 decembrie 2007, pornind de la jurământul miniştrilor «Aşa să-mi ajute Dumnezeu !» şi de la „manipularea“ religiei de către politicieni), Cele trei priviri (interviu acordat de Dan Puric lui Robert Turcescu, de la Realitatea Tv, din 10 august 2007, pornind de la lămurirea aserţiunii Mătur poteca spre Biserică şi continuând pe temele: laicizarea, originea transcendentă a Neamulu, «întâlnirea cu omul răsturant» – p. 119; etc.), Zece leproşi (predică rostită la Mânăstirea Petru Vodă, în 20 ianuarie 2008, despre «o prelungire a puterii Cuvântului lui Dumnezeu» – p. 134 sq., Comunitate Europeană şi Creştinism etc.), Cine suntem (un eseu despre identitatea naţională în faţa globalizării, despre Omul Răsăritean şi Omul Apusean, având ca ţinte: «clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntem?, amănunt de importanţă vitală; precizarea, ca statut gnoseologic, a identităţii; identificarea felului de a fi autentic românesc, ca dimensiune anistorică […]; mutilarea acestui fel de a fi prin catastrofa comunistă; actul de măsurare al identităţii prin noi înşine, vizavi de noi şi prin prisma altora; identitatea ca naţiune şi ca neam; identitatea ca Memorie; Memoria credinţei ca reînviere identitară.» – p. 145), şi Lumină de om şi de neam românesc («cuvântare rostită la înmormântarea părintelui Atanasie, la Mânăstirea Petru Vodă, în 4 martie 2008»: În chilia ta vom găsi cărţi, vom găsi o cruce, dar nimeni nu va găsi ce voi găsi eu… Monahii nu iau nimic cu sine. Acestea sunt ale mănăstirii. […] Am să vin părinte, într-o noapte şi am să iau cătuşele pe care le ţineai sub pat şi am să le zdrobesc!… Dumnezeu să te odihnească în odihna lui sfântă, lumină de om şi de neam românesc, căci eu neodihnit o să fiu până când acest popor nu va fi liber!… – p. 169). În „închiderea“ volumului se află postfaţa Dan Puric, un foc nestins, de Gheorghe Ceauşu, unde este subliniat adevărul că Dan Puric «este o conştiinţă asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spaţiul fără limite, dar fertil, al neliniştii. […] Cartea conţine teme şi probleme de o actualitate dureroasă, aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică izbutită a etnicului românesc.» (p. 174).

Volumul de interviuri şi eseuri Despre Omul Frumos (2009), de Dan Puric, dedicat «Părintelui Iustin Pârvu, voievodul ortodoxiei româneşti, grupa sangvină nepătată a poporului român», are o „prefaţă“, Fenomenul Dan Puric, de Dan Ciachir, prefaţă care atrage atenţia asupra următoarei esenţe: «Dan Puric este mai mult decât un intelectual, un actor binecunoscut, un apologet ortodox. Este un fenomen. Şi mă grăbesc să adaug: unul spiritual. Esenţa lui constă în faptul că bucură oamenii. Propovăduieşte bucuria. […] Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorbă a lui Iorga: Vremea l-a scos în cale.» (p. 8 sq.).

Volumul Despre Omul Frumos (2009), de Dan Puric, conţine şaisprezece interviuri, comunicări, conferinţe, predici, eseuri, în charismaticul stil purician-pandur, de neconfundat, de neuitat, prin limpiditate, prin transparenţa ce permite vizualizarea tezaurelor şi încărcăturii lor „abisale“, cu polenul spaţio-temporalităţii valahe uluitoare: Ţărâna (povestire inspirată din viaţa de soldat), Bolovanul de râu (povestire din copilăria de la Nehoiu a unui fiu de medic), Amintiri de neşters (interviu acordat de Dan Puric Adrianei Trandafir, de la TVR Internaţional, 2008), Tir încrucişat (Dan Puric în dialog cu bistriţenii, în 2008, sau «Conferinţa de la Bistriţa»), Lecţia de condus (interviu acordat de Dan Puric lui Cătălin Ştefănescu, de la TVR-1, în 2008), Neghina-grâu (povestire), Răstimpul (interviu acordat de Dan Puric lui Robert Turcescu, de la Realitatea Tv, în 28 decembrie 2008), „Ce Făt-Frumos blestemat“ (eseu pornind de la Radu Gyr, Balade), Ortodoxia în arta românească (eseu), O privire asupra Spiritului Răsăritean (eseu), Despre Omul Frumos (povestire care dă titlul cărţii şi care „decodifică“ auctorial sintagma Omul Frumos: «Şi eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celălalt, spre mântuire. Şi astfel, la sfârşitul acestui consult reciproc, năşicul se simţea bine, iar doctorul avea sufletul liniştit. Mai departe, i-am văzut împrietenindu-se. Doctorul venea o dată pe săptămână, pretextând că trebuie să-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea să-şi ia doza de frumuseţe sufletească. // Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.» – p. 117), La ordin (eseu), Moştenirea privirii (povestire), Sfântul (predică rostită la Mânăstirea Petru Vodă, în octombrie 2008), Îndrăzniţi! (povestire), Basmul din Carpaţi (poveste). În „închiderea“ volumului se află postfaţa Omul care ne trebuia, de Gheorghe Ceauşu (pp. 163 – 173), din care extragem câteva fraze cu convergenţă lămuritor-semantică în sintagma Omul Frumos: «Configurarea omului frumos de către Dan Puric are implicat un urcuş spre altitudinea stadiului moral şi religios, nimbat de o smerenie şi umilinţea active, întrucât are de învins vrăjmaşi redutabili: uitarea, oportunismul, laşitatea, slugărnicia, indiferenţa, sfidarea valorilor autentice, zeflemeaua şi ateismul. […] Omul frumos este cel care va zâmbi natural […], care va vorbi limba curată românească şi nu cea murdărită de mitocani şi ţoape. Lui i se opun însă, cu subtilitatea lecturilor trecutului pe care-l detestă, şi intelectualii autointitulaţi de stânga, pe care, dacă îi radiografiem şi-i citim, în amonte, nu sunt decât urmaşii şcoliţi şi rafinaţi ai ideologiei brutale comuniste, de care am crezut că am scăpat». (* Dan Puric, Cine suntem, eseuri, Bucureşti, Editura Platytera, 2008, pagini A-5: 176 ; Dan Puric, Despre Omul Frumos, Bucureşti, Editura DP, 2009, pagini A-5: 176.).