„ … Prietenia unui deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor…”
( Democrit )
Născut acum două milenii şi jumătate în urmă ( 460 – 370 î.Hr.) în oraşul Abdera din vechea Tracie, astăzi un teritoriu pe care se află Bulgaria, părţi din Serbia, Grecia şi partea europeană a Turciei, dintr-o famile de oameni bogaţi, marele filosof de mai târziu are parte de o educaţie solidă, beneficiind de învăţăturile celor mai iluştri profesori ai vremii, printre care şi un enigmatic mag persan, de existenţa căruia este legată pasiunea sa pentru călătorii exotice. „… Eu – ne mărturiseşte Democrit – am cutreierat cea mai mare parte de pământ pentru a cerceta ceea ce este mai departe şi am văzut cele mai multe ţări şi laturi ale cerului, am ascultat cei mai mulţi filozofi, iar în demonstraţiile şi construcţiile geometrice nu m-a întrecut nimeni ; nici chiar geometrii Egiptului, printre care eu am peregrinat timp de cinci ani ca străin…”. Luând contact cu diversele culturi orientale, necunoscute sau ignorate pur şi simplu de greci, Democrit înţelege că lumea nu începe şi nu sfârşeşte cu civilizaţia din care vine şi că pentru cunoaşterea altor civilizaţii, apărute cu mii de ani înaintea civilizaţiei sale, merita să-şi irosească întreaga energie şi avere. Întors în Abdera după ani şi ani de peregrinări se dedică cu pasiune scrisului şi cercetării, abordând aproape toate domenile artei şi ştiinţei printre care matematica, geometria, fizica, etica sau muzica graţie unei aplecări şi înţelepciuni ieşite din comun. Opera sa vastă stârneşte invidii şi contestări din partea unor filozofi de anvergură, precum Platon, care cere să i se ardă cărţile şi care se fereşte să-i pomenească numele în celebrele sale scrieri, sau Aristotel, care îl citează destul de des, dar o face întotdeauna părtinitor şi critic, deşi se formase ca om de ştiinţă studiindu-i operele. Pe seama lui Democrit au circulat o sumedenie de zvonuri în legătură cu plagierea unor teorii filozofice orientale, practicarea alchimiei ori a autoflagelării. Tertulian, de pildă, susţine că şi-ar fi provocat orbirea din cauza unui impuls necontrolat şi anume acela de a poseda toate femeiile pe care le vedea, Plutarh, dimpotrivă, pune autoflagelarea pe seama dorinţei de a filozofa nestingherit, iar Cicero, cel mai aproape de adevăr, o atribuie vârstei : „ … nemaiputând să deosebească albul de negru el deosebea binele de rău…”. Se spune că locuitorii din Adberă au vrut să afle dacă Democrit, care trăia într-o peşteră la marginea oraşului, era orb sau nu şi pentru aceasta s-au deghizat în chipul cel mai înspăimântător cu putinţă. L-au găsit pe filozof citind şi disecând animale, iar la vederea lor s-a amuzat teribil.
Într-o vreme când filosofii mai credeau că Pământul era singura entitate creată de zei pentru oameni, un fel de centru al Universului, în jurul căruia se învârteau stelele, Luna şi Soarele, Democrit postulează teoria lumilor infinite rezltate din combinaţiile ineluctibile ale unor particule materiale, invizibile şi indivizibile, fără început şi sfârşit, asemănătoare cu lucrurile din lumea reală, denumite atomi, fiind considerat părintele materialismului în ştiinţă. Potrivit teoriei lui Democrit, care avea să chinuiască spiritul uman până în zilele noastre, nu există altceva decât atomi şi spaţiul gol… şi nimic nu se întâmplă din întâmplare, ci totul dintr-un temei şi acesta cu necesitate. Democrit aplică teoria materialistă asupra sufletului şi asupra eticii sale eudaimoniste ( grecescul eudaimonia însemnând fericire, noroc, desăvârşire, destin măreţ ). Opera marelui filozof n-a supraveţuit decât fragmentar trecerii timpului, în schimb un număr foarte mare şi inegalabil de maxime au ajuns până la noi, surprinzând prin actualitatea şi valabilitate lor şi după aproape trei milenii :
„ … Când uiţi de propriile defecte devii mândru …”
„… Căutăm binele fără să-l găsim vreodată, în schimb găsim răul fără să-l căutăm …”
„ … Caracteristica libertăţii este dreptul de a vorbi deschis …”
„ … Uitarea defectelor proprii dă naştere la îndrăzneală …”
„… Speranţa unui câştig ruşinos este începutul pagubei …”
„ … Viaţa printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii …”
„ … Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduşi decât să conducă …”
„ … Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi …”
„… Când cineva depăşeşte măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite … „
„ … Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om şi, prin această transformare, crează natura… „
„ … Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău, învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii …”
„ … Remuşcarea lăsată de faptele de ruşine este mântuitea vieţii… „
„ … Este înţelept nu acel care e preocupat de ceea ce-i lipseşte, ci acel care se bucură de ceea ce are … „
„ … Cuvântul este o umbră a faptei … „
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.