Un mare medic: Dr. Ioan Puscas la 75 de ani

Succintă biografie

S-a născut la 10 Iulie 1932, în comuna Trăznea, judeţul Sălaj, din părinţii Vasile de profesie fierar, şi Iuliana, casnică. A urmat şcoala primară în comuna natală, iar liceul, în anii 1945-1952, la Cluj şi Zalău. În perioada când era elev, a fost condamnat de Tribunalul Militar din Cluj, pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale şi închis aproape doi ani, pe la Cluj şi-n alte închisori.

În perioada 1952-1958 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Timişoara, după asolvire, fiind medic de circumscripţie aproape cinci ani în comuna Plopeşti – din fosta Regiune Crişana.

În 1962, a devenit medic secundar în Spitalul din Oradea, apoi transferat, la cerere, la Spitalul din Şimleul Silvaniei, unde devine medic specialist şi medic primar de boli interne.

În 1972, obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, la Facultatea de Medicină din Timişoara cu teza „Inhibiţia secreţiei gastrice acide după tratament cu acetalozamidă la om”, avându-l conducător ştiinţific pe decanul Facultăţii de Medicină, prof. dr. Nicolae Dragomir, iar în comisie, alte somităţi ale medicinii româneşti.

La scurt timp este numit şeful secţiei de boli interne la spitalul la care lucra, iar meritele sale din această perioadă o confirmă o primă distincţie, i se acordă Ordinul „Meritul Ştiinţific”clasa a – III – a în gastroentorologie.

În 1976 urmează un curs de perfecţionare la Spitalul Bichat din Paris, sub îndrumarea unor specialişti cunoscuţi în lume din domeniu, iar în 1977, urmează un curs de specializare pe probleme de endoscopie digestivă, la Clinica Universităţii Leiden, din Olanda. Întors, introduce la Spitalul din Şimleu endoscopia digestivă,  iar în 1980 foloseşte primul din ţară videoendoscopia optică, iar din 1985, introduce tot primul din ţară, videoendoscopia electronică.

În 1987 este numit director al Spitalului din Şimleul Silvaniei, iar în 1990 devine directorul Centrului de Cercetări şi Asistenţă medicală, de aici, care îşi desfăşoară activitatea ca o secţie de boli interne cu 100 de paturi dar şi cu un laborator de cercetări fundamentale.

Paralel, dr. Ioan Puşcaş, este profesor universitar la catedra de boli interne şi gastroentorologie a Facultăţii de Medicină din Oradea, este, de asemenea, protector la această universitate, ales pentru a doua oară. Este conducător de doctorat în medicină.

Activitatea Ştiinţifică

   Bogata activitate ştiinţifică, recunoscută pe plan naţional şi internaţional, a fost prezentată în peste 570 de articole în reviste de specialitate, dar şi prin comunicări la importante foruri, din Argentina, Mexic, Spania, Turcia, Ungaria, şi de mai multe ori în SUA. Această activitate este oglindită şi de cele 42 de brevete de invenţii. Aceste lucrări au beneficiat de o largă circulaţie şi de posibilitatea aplicării lor, prin traducerea lor în limbile engleză, portugheză, spaniolă şi japoneză. Amintim câteva dintre aceste lucrări:

– Probleme actuale şi concepţii noi în patologia gastroduodenală

– Tratamentul ulcerelor gastroduodenale cu Ulcovivanil

– Progrese în fiziopatologia şi tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale

– Anhidraza carbonică şi modelarea proceselor fiziologice şi patologice din organism

Alte lucrări ştiinţifice au fost editate prin grija unor academii din SUA sau a unor foruri de specialitate din Brazilia.

Lui Ioan Puşcaş îi datorăm organizarea unor importante manifestări medicale de talie importantă, şi anume primul Simpozion Internaţiomal „Progrese în Fiziopatologia şi Tratamentul Ulcerului Gastric şi Duodenal, desfăşurat la Felix, în Octombrie 1985, manifestare la care au participat peste 700 de medici, din care aproape jumătate prezintă elita gastroenterologică. Această manifestare medicală

Să nu uităm că la acest simpozion, colectivul de specialişti, condus de Ioan Puşcaş, a prezentat 40 de comunicări ştiinţifice, bucurâdu-se de aprecieri unanime.

Semne ale recunoaşterii   

Amintim câteva din titlurile cucerite pe merit de-a lungul anilor:

– Membru al Asociaţiei Balcanice de Medicină

– Visiting – Profesor al Universăţii de Medicină Hypocrate din Atena

– Membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York

-Membru al Societăţii Panamericane de Gastroenterologie  al Societăţii Argentiniene de Gastroenterologie, al Societăţii Mexicane şi al celei Americane de Gastroenterologie, dar şi a Societăţii Americane de Endocrinologie.

–  „Omul anului”, de repetate ori, nominalizat de Institutul Biografic din Cambridge, şi nominalizat de către American Biographical Institute, printre „5000 Personalităţi ale Lumii”, „500 Oameni Influenţi ai Lumii”, şi, de asemenea, nominalizat de nenumărate ori de prestigioasa publicaţie Whos Who.

În Octombrie anul trecut, i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa de căre Senatul Universităţii

Dr. Ioan Puşcaş este şi un om politic, a avut funcţii importante în PNŢCD, s-a remarcat pe tărâmul sprijinirii activităţii unor echipe sportive, dar şi un bun patriot şi cetăţean. Meritele din acest domeniu au fost răsplătite, de asemenea, pe măsura preocupărilor fiind cetăţean de onoare al comunei de baştină, dar şi al…Şimleului Silvaniei.

Că este un patriot desăvârşit o desluşim şi din următorul fapt absolut autentic: s-a făcut propunerea unui contract important, pentru a lucra la unul din marile centre de cercetări ale Americii, contract care îi oferea anual peste un milion de dolari. El a refuzat categoric această propunere. Cazul a fost mediatizat la momentul respectiv.

Participări la manifestări ştiinţifice medicale internaţionale

Prof. Puşcaş şi colectivul său au fost invitaţi pentru a prezenta lucrări ştiinţifice şi conferinţe la numeroase manifestări medicale internaţionale dintre care amintim:

1973 – Buenos Aires (Argentina)

1974 – Ciudad de Mexico (Mexic)

1976  – Singapore, Budapesta (Ungaria), Istanbul (Turcia)

1978 – Madrid (Spania)

1980 – Moscova (Rusia), Hamburg (Germania)

1983 – Washington, New York  (SUA)

1984 – Karlovy Vary

1985 – Harvard Univ. (Boston – SUA)

1986 – Sao Paulo (Brazilia)

1987 – Varşovia (Polonia)

1990 – Spoleto (Italia)

1994 – Los Angeles (SUA)

1995 – Universitatea Oxford (Anglia), San Diego (SUA)

1996 – San Francisco (SUA)

1997 – Washington (SUA)

1998 – New Orleans (SUA), Viena (Austria)

1999 – Orlando (SUA), Roma (Italia)

2000 – San Diego, Seattle (SUA)

2001 – Atlanta (SUA), Amsterdam (Olanda)

2002 – San Francisco (SUA)

2003 – Orlando (SUA)

2004 – New Orleans (SUA)

2005 – Chicago, San Diego (SUA)

2006 – Los Angeles, Miami (SUA)

2007 – Washington D.C. (SUA)

Alte activităţi şi realizări

Contribuţii la:

Construirea unui spital modern în oraşul Şimleul Silvaniei; înfiinţarea Centrului de Cercetări şi Asistenţă Medicală din Şimleul Silvaniei. Alături de poetul Adrian Păunescu a iniţiat şi sprijinit ridicarea monumentelor în comunele IP şi TREZNEA şi a contribuit la atribuirea denumirii acestora de „Localitate martir a neamului românesc”, „Contribuţii la revenirea după 50 de ani a localităţii Treznea la statutul ei de comună, în anul 1995, cu sprijinul major al senatorului Adrian Păunescu.

Înfiinţarea Muzeului şi Fundaţiei „Iuliu Maniu” în Şimleul Silvaniei. Ca medic de circumscripţie înfiinţează o echipă de volei „Recolta” Plopiş, care devine apoi „Silvania”, Şimleul Silvaniei în Divizia A, ajungând şi campioană balcanică, iar după ce o transferă la Zalău, echipa înfiinţată de dr. Puşcaş devine de trei ori campioană naţională.

Comunicări ştiinţifice în reviste medicale din ţară şi străinătate, la congrese naţionale, europene, americane şi mondiale – 590; Total cărţi publicate – 17; din care 8 cărţi în limba română şi 9 cărţi şi capitole de cărţi în edituri internaţionale, apărute în limbile engleză, spaniolă, portugheză, japoneză; Brevete de invenţie – 42; Medalii de aur pentru descoperiri medicale – 2; Priorităţi medicale pe plan internaţional – 126, publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, descoperiri popularizate în lume de către Institutul de Informare Ştiinţifică din Philadelphia, SUA.

Ioan al Ardealului

Nu-mi plac bilanţurile, pentru că mă tem să nu fie mortuare, dar trebuie să accept ideea că, la împlinirea vârstei de 75 de ani, dr. Ioan Puşcaş, mare medic român şi somitate internaţională, n-are cum să fie ocolit de astfel de bilanţuri. Îl cunosc de mult şi, deşi oamenii, care se ţin minte unul pe altul, din vremea în care nu se realizaseră, au năravul de a nu-şi accepta performaţele, eu cred că ne-am aflat şi ne aflăm în prezenţa unui om de geniu, care a lărgit orizonturile cercetării medicale, a dat sănătate miilor şi miilor de pacienţi, care i s-au adresat, şi nu a uitat să fie un ireductibil român.

 
Gazetarul Iosif Popa din Oradea se referă, într-un documentar serios al său, la aproape toate detaliile vieţii şi activităţii acestui om devenit, din timpul vieţii, legendar. Încerc să subliniez câteva esenţe.

Omul este neasemuit de generos, de spiritual, de dăruit semenilor. E drept că, din toată biografia bilanţieră, pe care şi-o face acum, Ioan Puşcaş pare să uite un lucru important: bătăliile pe care le-a dus Adrian Păunescu şi consecvenţa revistei „Flacăra” în apărarea valorii medicului Ioan Puşcaş. Acestea nu sunt simple amănunte, ci parte din biografia învingătorului. Aş vrea să cred că ele nu pot fi date uitării, de un om care crede în memorie ca în legea morală.

Medicul din Trăznea este strălucit în meserie, aşa cum putea fi strălucit în aproape orice meserie. Nu a râvnit să trăiască în Bucureşti, unde putea găsi oricând o clinică doritoare de a se regrupa în jurul său. A rămas în orăşelul Şimleul Silvaniei şi s-a bătut cu toate negurile, dogmele şi inerţiile, ca să dea zonei acces la alt standard de civilizaţie, de independenţă economică şi de sănătate. A obţinut în vremuri grele, banii pentru a construi marele spital din Şimleul Silvaniei, spital care ar trebui să-i poarte numele.

Relaţiile dintre noi au fost totdeauna corecte, într-o perioadă lungă fiind şi foarte calde. Am deschis toate porţile, pentru descoperirile lui Ioan Puşcaş, am ascultat toate rugăminţile lui frăţeşti, din care cele mai multe nu erau personale. Au fost oameni luminaţi, şi în epoca socialistă, m-am dus la ei şi l-am introdus pe providenţialul fiu al Ardealului, să rezolve cererile pentru obşte. Dogmaticii epocii nu l-au suportat. Luminaţii epocii l-au sprijinit. Ioan nu trebuie să uite, chiar dacă e un onest şi ferm ţărănist.

Cu cererea lui Ioan Puşcaş şi a altui Puşcaş, Vasile, şeful internelor din zonă, am fost la Nicolae Ceauşescu să-i prezint situaţia ruşinoasă şi umilitoare a românilor din IP şi Trăznea, car nu-şi puteau cinsti, în două monumente, morţii, din vremea Diktatului de la Viena, când horthyştii barbari intraseră, noaptea, în casele lor şi ale părinţilor şi bunicilor lor, omorându-i numai pentru că erau români. Am obţinut acordul lui Ceauşescu de a se construi cele două monumente. Secretarul Ilie Rădulescu a făcut pierdute cererile sătenilor, adnotate pozitiv de lider. Am revenit, am mai luat o dată aprobarea. În locul lui Rădulescu, a venit Petru Enache, care a ajutat să se împlinească rugămintea celor din IP şi Trăznea, aprobată de două ori de Ceauşescu. Dr. Ioan Puşcaş a fost omul care, undeva pe Mezeş, insuflase ideea că merită să lupt pentru ea. Şi aşa mai departe. Aş putea spune că, dacă am reuşit să iubesc, să înţeleg şi să apăr Ardealul mai mult decât alţi intelectuali contemporani, datorez această sensibilitate câtorva împrejurări: tata şi mama s-au întâlnit în Solona, Surduc, în acelaşi judeţ Sălaj; la 19 ani, am lucrat 6 luni la ziarul judeţean din Oradea; bunicul meu m-a învăţat, când eram mic, să-l iubesc pe Avram Iancu; am fost ocrotit în casa Anişoarei şi a lui Ion Haşigan din Săliştea Sibiului; mi-au fost prieteni devotaţi Vişu Vaida şi Mitică Nistor din Năsăud; tata a lucrat în Maramureş, la mina Burloaia din Baia Borsa, atunci când a fost dat afară din învăţământ; bunicul meu şi-a trimis toţi copiii, la şcoli; prietenii mei literari din tinereţe trăiau la Cluj; am avut norocul să-l cunosc şi să-l iubesc pe Ioan Puşcaş. La mulţi ani, Ioane al Ardealului!
     
(Adrian Păunescu)

– Articol aparut in revista „Flacara lui A.P.” din 24 august a.c. –