Soptitoarea din Harpa

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

"Am fost binecuvântată cu profesori excelenti, care m-au îndrumat de la început si până în momentul de fată. Orice reusită din succesele mele este rezultatul eforturilor neîntrerupte depuse de către mine si profesori în acelasi timp. Si nu în ultimul rând, as dori să amintesc rolul părintilor mei extraordinari: dedicatia, aportul si efortul depus de către ei, mi-au asigurat un viitor ferm în domeniul muzicii."- Ina Zdorovetchi

Interviu cu Ina Zdorovetchi, de Gabriel Teodor Gherasim, New York   

Gabriel Gherasim: Domnisoară Zdorovetchi, dati-ne vă rog câteva date biografice despre dvs.

Ina Zdorovetchi: Sunt originară din Moldova, unde am studiat la Liceul Republican de Muzică "Ciprian Porumbescu" la două specialităti: pian si harpă. La "Porumbescu", pianul mi-a fost instrumentul de bază, fiind mereu activă în numeroase concerte, concursuri nationale si internationale.

    La absolvirea liceului, am fost numită bursieră a Statului Român pentru a studia la Facultatea de Interpretare Muzicală a Universitătii Nationale de Muzică Bucuresti. Aici a trebuit să fac o decizie între pian si harpă. Cu toate că am fost admisă la ambele instrumente, am optat pentru harpă, decizia fiind în parte influentată si de Statul Român, care îmi acoperea costul studiilor la Bucuresti pentru un singur instrument. Au urmat 3 ani extremi de productivi, sub îndrumarea celebrului harpist si profesor, Ion Ivan Roncea.

    În 2002, mi s-a oferit o bursă completă la Conservatorul din Boston (SUA) – oportunitate pe care am acceptat-o cu mare entuziasm si de unde am luat Diploma de Licentă. În prezent sunt în ultimul semestru spre a obtine Diploma de Masterat de la Universitatea din Boston, studiind cu renumita harpistă Ann Hobson Pilot.

G.G.: Harpa, împreună cu naiul, sunt considerate în mitologie "instrumentele zeilor". Ce v-a atras pe dumneavoastră la harpă, din toate celelalte instrumente?

I.Z.: Muzica a fost mereu un factor important în evolutia omului. Se stie că harpa era foarte iubită în Mitologia Greacă, cea mai bine cunoscută fiind legenda lui Orfeu si harpa sa. Se considera că sunetele melodioase ale harpei aveau proprietăti terapeutice. Nu stiu dacă a fost efectul terapeutic al sunetelor, ori aspectul vizual al harpei, dar atractia a fost la prima vedere.

G.G.: În Moldova ati fost premiată de către "steaua" Operei românesti, Maria Biesu, pentru talente deosebite; În România ati câstigat Premiul Întâi la Competitia de harpisti; În Franta ati primit Premiul Doi la "Cite’ Des Arts De Paris", iar în SUA ati câstigat Concursul de Solisti de la Boston – pentru a enumera numai câteva din premiile primite. În ce măsură harpa constituie pentru dumneavoastră inspiratie si în ce măsură transpiratie?

I.Z.: Consider că orice realizare de acest gen implică foarte multă muncă. De mic copil, îmi amintesc, ca fiind constant în studiu pentru un anumit concurs, sau concert. As putea spune, chiar, că nu am avut parte de o copilărie ca toti ceilalti. Însă, nu regret nici pentru un moment trecutul; ba din contră, sunt recunoscătoare că am crescut într-un asemenea mediu de motivare si inspiratie. Inspiratia, pe de altă parte, vine nu numai de la studiu asiduu în ceea ce priveste harpa. Am fost binecuvântată cu profesori excelenti, care m-au îndrumat de la început si până în momentul de fată. Orice reusită din succesele mele este rezultatul eforturilor neîntrerupte depuse de către mine si profesori în acelasi timp. Si nu în ultimul rând, as dori să amintesc rolul părintilor mei extraordinari: dedicatia, aportul si efortul depus de către ei, mi-au asigurat un viitor ferm în domeniul muzicii.

G.G.: Publicatia americană "The Savannah Morning News" v-a numit "Soptitoarea din Harpă". A avut cultura nativă a doinei ceva de-a face cu transpunerea acestei tandreti în cântatul la harpă? Ce alte influente v-au inspirat ca să cântati asa de "gingas", la un instrument renumit pentru duiosenia sa, dar si pentru virtuozitatea sa?

I.Z.: Traducerea "Soptitoare la Harpă" este mot-a-mot de la termenul "the… whisperer". Un "whisperer" este cineva care are talentul, sau darul special de a comunica sau a fonda o relatie extraordinară cu un obiect nesăbuit, furios. Termenul este, de asemenea, folosit si în cinematografia americană, si anume în filmul renumit, "The Horse Whisperer". Cât priveste elementul folcloric, este foarte posibil ca doina nativă să fi fost infiltrată în cântatul meu, chiar să fie numai la nivel subconstient.

G.G.: Compozitorul român din Basarabia Tudor Chiriac, a readus în circuitul muzicii clasice la nivel contemporan si global, stilul popular românesc (vezi Opusul "Doinatoriu") si folosirea tambalului si a naiului în opere clasice (vezi Opusul "Miorita"). Există loc pentru muzica românească în repertoriul harpei clasice, si dacă da, ce fel de repertoriu românesc ati prefera să interpretati la harpă?

I.Z.: Sinceră să fiu, deocamdată nu am încercat să aplic stilul popular românesc în repertoriul harpistic, dar este o idee interesantă. Pentru acest scop, ar fi potrivit să introducem mai multi compozitori către ideea de a aranja melodii populare pentru harpă. Cunosc un singur compozitor, domnul Gurov, care a compus o fantezie pe teme populare românesti pentru harpă solo. Dacă se iveste vreo ocazie, ajutorul si sfatul meu le stă la dispozitie compozitorilor interesati într-un asemenea plan.

G.G.: Cine sunt compozitorii de harpă clasici preferati de dumneavoastră?

I.Z: Debussy, Ravel, Grandjany, Salzedo, Renie, Tournier, Glinka si multi altii. Toti cei numiti mai sus (cu exceptia lui Glinka) sunt francezi! Scoala franceză de harpă este de notat atât în numărul de virtuozi, cât si de compozitori si profesori. Contributia lor în repertoriul harpistic este enormă si de exceptie. Considerând nivelul si importanta scolii de harpă din Franta, am fost extrem de onorată ca să fiu premiată la concursul International de Harpă din Paris, sustinut în noiembrie 2005.

G.G.: Fiind recunoscută atât  în Europa cât si în SUA ca harpistă de exceptie, ce planuri aveti pe viitor – spectacole, predare, compozitie?

I.Z.: Activitatea concertistică continuă fără pauză si este pe primul loc în agenda mea. În lunile care urmează voi prezenta o serie de recitaluri solo cu un program impunător si special, de care sunt foarte mândră. De asemenea, predarea cuprinde o mare parte din activitatea mea. În prezent am la clasă studenti din SUA, Japonia, Coreea, Australia, Irlanda si Israel.

    As dori să mentionez că unul dintre scopurile majore propuse pentru viitor este de a găsi mai multe posibilităti pentru a contribui la viata culturală din Moldova. Ar fi extraordinar să am ocazia de a prezenta unele dintre recitalurile solo si în tara natală. Sunt dornică să împart cunostintele si influentele din Vest cu colegii din Moldova.

Recent, am finalizat donatia unei harpe noi pentru clasa de harpă a liceului "Porumbescu", realizată, prin intermediul meu, de către presedintele firmei "Les Harpes Camac" din Paris. Această donatie a constituit un moment important în istoria harpei din tară. Cu toate că nu am fost prezentă la Gala Inaugurării, organizată de către Alianta Franceză si Ambasada Germaniei în Moldova, la Sala cu Orgă, mi s-a spus că a fost un eveniment de exceptie, cu sala arhiplină, transmis la televiziunea natională.

G.G.: Cum pot cititorii nostri să vă vadă la spectacole si/sau cum vă pot contacta?

 

I.Z: Puteti afla informatii detailate despre activitatea mea la pagina mea de web: www.inazdorovetchi.com . De asemenea, cititorii mă pot contacta direct la e-mail: harp@inazdorovetchi.com.

G.G.: Multumesc pentru interviu!

I.Z.: Si eu dumneavoastră.