“Sotia a devenit muza mea…”

“Mă consider cel mai fericit bărbat din lume, pentru că am o soţie cu care am înţeles că în viaţă nu trebuie să te gândesti ce trebuie să faci pentru a trăi bine, dar trebuie doar sa te simţi bine de la cum trăieşti.” Pavel Stratan

De Gabriel Teodor Gherasim, New-York

De câţiva ani deja, Maestrul Pavel Stratan este cel mai bine vândut cantautor din România. Cele trei albume ale sale, “Amintiri din Copilărie” 1, 2 şi 3, sunt ascultate cu egal entuziasm în discotecile ţării, cât şi în satele româneşti. Am auzit refrene din cântecele sale fredonate cu aceaşi dedicaţie de către oameni care conduceau Mercedesuri, autobuze, sau care coseau la câmp, cât şi de către…copiii de grădiniţă. Ce-l face pe acest veritabil Ion Creangă al zilelor noastre aşa de popular in toate păturile sociale şi cu toate vârstele ? L-am rugat să ne răspundă la următoarele întrebări.

Gabriel Gherasim:  Maestre Stratan, vă rog daţi-ne câteva date biografice.

Pavel Stratan: Sunt născut la 11 noiembrie 1970, în satul Nişcani – zona Călăraşi, Republica Moldova,  într-o familie de muncitori, cărora le plăcea orice, în afară de muzică.

G.G.: În  piesele dumneavoastră din toate albumele, ascultătorii au impresia că parca dialogaţi cu ei. Mai mult, atipic pieselor muzicale în general, unde ascultătorilor li se transmite pasiv un mesaj, la dumneavoastră impresia generală este că parcă vă sfătuiţi cu publicul, adica îl faceţi parte din mesaj.

Ca să vorbim de primul album al ‘Amintirilor’ (2002), de unde vine acest ton sfătos şi de umor blând, unde vicii omeneşti şi concepte filozofice universale se întâlnesc la cetăţeanul turmentat din Eu Beu (Eu beu, puţin câte puţin/ pân’ capul meu pe umeri nu mai pot să-l ţin) , la liricismul pitoresc al căruţaşului din Luluţa (Uite-o cioară care zboară/de-amu’i în ceaun), sau la pudicitatea descrierii primei întâlniri de dragoste din În Sara Asta (Numa-n cercei/Şi restul nica)?

 P.S.: Dacă cineva m-ar întreba de ce nu aş cânta într-o ţară străina, sau mai corect spus în altă limbă decât în română, indiferent de teritoriu, răspunsul ar fi simplu: pentru că nu aş avea cu cine dialoga. Iar de unde-mi apare acest ton blând şi sfătos, şi plin de umor? – Doar din suflet.

G.G.:  Cum au primit consătenii dumneavoastră ‘publicizarea’ propriului univers sătesc (de fapt un univers în care s-au regăsit şi mulţi alţi săteni din Moldova/România), mai ales cei care s-ar fii simţit cu ‘musca pe căciula’? V-au ostracizat sau v-au încurajat să mergeţi înainte?

 P.S.:  Nimeni dintre străini nu m-a încurajat nicodată să merg înainte, şi până la un moment dat, nici eu singur nu am avut aceasta intenţie. Dacă îmi spunea cineva că măcar o piesă de-a mea merită să fie cântată la vreun post de radio sau de televiziune, nu mi-ar fii venit să-l cred. De aceea şi acum, când cânt la spectacole sau când fac înregistrări, o fac din tot sufletul şi cu toată recunoştiinţa pentru spectatorii şi ascultătorii mei.

G.G.:  În ce măsură sprijinul familiei a făcut posibilă apariţia primului album?

P.S.:  Un rol foarte important a jucat soţia mea în acest început de poveste, pe ea cunoscând-o într-o seara, la aniversarea unei zile de naştere, unde pentru prima oara am cântat la chitară piesa “În satul nostru”. Deci şi simbolic şi la nivel practic de mai târziu, soţia mea a devenit muza mea.

G.G.:  După succesul fenomenal cu primul album, a apărut o continuare a dialogului dumneavoastră cu ascultatorii. În albumul ‘Amintiri din Copilărie 2’ (2003), se notează depănarea altor vicii şi probleme omeneşti descrise din lumea Nişcanilor, cu adicţia jocurilor de noroc din Seca (Mă uit la Ghiţă, cum lângă bani se dă alături/gânduri grele îi ascut dinţii, ochii îi fug în lături), resemnarea în faţa multelor vicisitudini din Viaţa Moldovană (în viaţă-i mai interesant/decât ar trebui sa fie) şi optimismul încrederii de sine din M-am Născut de Ziua Mea ( De fapt ziua mea, mi-o fac in fiecare zi/Dacă trebuie câte-o dată, chiar de două ori pe zi). Acţionând nu numai ca şi un observator al altora, dar şi ca un bard al gândurilor introverse, v-a câştigat titulatura de “cântăreţul sincerităţii”. Mulţi admiratori de-ai dumneavoastră se întreaba ce muzicieni v-au servit dumneavoastră ca inspiraţie muzicală?

P.S.: Sunt un om căruia îi plac toate genurile de muzică. Am fost crescut atât cu muzica celebrilor Beattles, ABBA, Boney M, cât şi cu muzica  lui Visoţchi. Mai târziu am devenit un admirator al cântăreţului Toi. În prezent acasă cu soţia ascult muzică clasică, iar din artiştii români îmi plac toate trupele care fac genul hip-hop. Tot cu aceeaşi plăcere ascult folk, rock, dans, house, R.M.B.,  etno, muzică populară, precum şi manele.

G.G.:  Lansarea albumului “Amintiri din Copilărie 3” (2005), aţi făcut-o la Sala Palatului din Bucureşti, după revelaţia de “cel mai bine vândut cantautor din România”. Aici, în premieră, a concertat la unul din cântecele dumneavoastră şi micuţa Cleopatra Stratan, care la numai trei anişori păşeşte pe urmele tatălui. Sala era arhiplina nu numai de adulţi, dar şi de copii, care fără să înţeleagă neapărat versurile cântecelor cu subecte mai..adulte, par să vă aprecieze melodiile fără nici o rezervaţie. Cum explicaţi această ‘invazie’ la spectacolele dumneavoastră, atât a adulţilor cât şi a micuţilor?

P.S.: Datorită faptului că mi-a fost inţeles corect mesajul pieselor, părinţii nu s-au sfiit să-şi aducă copiii de acasă, venind la vreun concert de-al meu cu ei şi transformând astfel spectacolele mele, într-un eveniment de familie.

G.G.:  În Amintiri 3, se vede o tranziţie de concepţie în repertoriu, de la ilarul personaj Dudu (Stau şi numar fulgii de omăt/Afară la lumină/Eu deseara vreau sa nu mă îmbăt/Dar nu găsesc pricină), la duetul duios cu Cleopatra din Mama (Când noaptea intră în odăi/Şi lumânarea se aprinde/Iar pe obraji din ochii tăi/O lacrimă se asfinte). Albumul îl dedicaţi soţiei Rodica. Ce înseamnă familia pentru dumenavoastră?

P.S.:  Mă consider cel mai fericit bărbat din lume, pentru că am o soţie cu care am înţeles că în viaţă nu trebuie să te gândeşti ce trebuie să faci pentru a trăi bine, dar trebuie doar sa te simţi bine de la cum trăieşti.

G.G.:  Printre multele spectacole la care participaţi, aţi fost un interpret principal al Revelionului transmis de către Televiziunea Română. Cum evaluaţi dinamica dintre apartheidul vizelor instaurat de Bucureşti faţă de etnicii români din Moldova şi Ucraina şi apartheidul instaurat de Chişinău cu distincţia artificială între ‘popoarele’ român/moldovean ?

P.S.:  Deşi mă abţin ca să fac aprecieri politice, pot să vă spun că sufleteşte aşi câştiga orice concurs lansat sub egida: Români Din Toate Ţările uniţi-vă!

G.G.:   Mulţi români din SUA se ‘americanizează’ după câţiva ani de emigrare, uitându-şi limba şi cultura de baştină. De ce credeţi că-i important ca aceştia să-şi menţină totuşi aceste valori native şi ca să le împărtăşească mai departe şi copiilor lor?

P.S.: Pentru că limba şi cultura nativă sunt tot aşa de importante pentru români cât şi celelalte calităţi ale lor – muncitori, gospodari, harnici, darnici, înţelegători, primitori, sufletişti, iubitori şi buni la inimă. Românii n-au venit format frumos de aiurea. Au venit din aceeaşi ţară care le-a dat limba, părinţii, educaţia şi cultura de baştină. Iar copiii noştri au nevoie şi de aşa ceva, nu numai de note bune la şcoală şi ca să se îmbogăţească material.

G.G.:  Pe când în turneu in Statele Unite?

P.S.: Ideea îmi place, dar n-am făcut nici un plan încă.

G.G.:   Cum puteţi fii contactat?

 P.S.:  Prin doamna Veronica Chirnoagă, agenta mea de reprezentanţă. Tel: 4 0754.102.801;40742.772.550,sau www.pavelstratan.ro , veronica.chirnoaga@gmail.com, pavelstratan@gmail.com

G.G.: Vă mulţumesc !

P.S.: Şi eu la rândul meu !