Interviu cu Veronica Balaj
Daniel Lăcătuş: Ce trebuie să ştim despre Veronica Balaj ?
Veronica Balaj: Mai întâi m-a atacat o altă întrebare… e chiar nevoie să se ştie multe despre cineva? Apoi, mi-am alungat îndoiala şi zic, da, atâta vreme cât cineva a pornit pe acest drum al comunicări publice prin scris, da , se poate ca unii ar vrea să ştie câte ceva despre persoana în cauză. Bun, acceptăm ideea că e necesar într-o intercomunicare să ştim ce şi cum suntem… Particularizând acum, despre mine, parcă mi-e greu să găsesc exact ceea ce ar trebui să se ştie. De obicei, reactionez firesc, nu am înclinaţia spre duplicitate, pur şi simplu nu mă ajută fantezia în acest sens. Aş zice că, sunt un om loial, ceea ce s-a dovedit adesea a fi un dezavantaj . Trecem peste asta şi, adaug faptul că sunt o persoană care a avut şansa şi o are , să lucreze ceea ce-i place. Au şi americanii o vorbă , deşi nu sunt fanul "culturii" lor, dar asta merge, cică "dacă în viaţă reuşeşti să faci ceea ce-ţi plăce, nu mai trebuie să munceşti" aşa că, e clar, totul este mai uşor.. eu mă recunosc în chestiunea asta, ca redactor (la Radio Timişoara ), mă simt ca într-un spectacol pe care trebuie să-l montez din vorbele, ideile invitaţilor, să reuşim împreună să redăm o secvenţă de viaţă , aşa că ESTE FASCINANT. Şi asta , să recunoaştem, nu e puţin lucru când te duci cu plăcere la slujbă., cunosc oameni interesanţi, schimb idei, apoi, mai am şi şansa SCRISULUI, asta chiar că e ceva miraculos, mă înălţa peste nimicurile neplăcute care se mai ivesc în viaţă , mă ajută să văd partea frumoasă a lumii. În esenţă, ce să se ştie oare despre mine? Că sunt dinamică şi expansiva, că nu tradez prieteniile, că sunt uneori plângăcioasă pentru că lumea , vezi, nu merge chiar în direcţia pe care o vreau eu şi,
mă afectează direct una, altă, găsesc apoi motive să fiu din nou încrezătoare şi merg laolată cu semenii prin vremi, Un om obişnuit. Cam asta aş zice la un prim strat al mărturiei.
Daniel Lăcătuş: Cum vă descrieţi ?
Veronica Balaj: Cum să mă descriu? Chiar spusesem câte ceva în acest sens, să mă laud ? Nu-mi prea găsesc cuvintele, dar am o părere controversată despre mine şi pot adăuga la cele de mai sus că sunt bună şi indiferentă, generoasă şi colţuroasă, dezinteresată şi totodată implicată şi activă , comunic uşor şi cu plăcere, nu suport nedreptatea căci, sunt ca o balanţă în căutarea echilibrului, ce naivitate, nu-i aşa? În fine, pot face gesturi frumoase şi pot trece pe lângă şanse favorabile cu o nonşalanţă care ţine tot de ameţeala de care suferă creatorii, artiştii… Îmi plac hainele şi obiectele de artă de calitate, vorbele alese şi frumuseţile lumii, dacă nu e prea mult,.. A, era să uit , vă puteţi baza pe mine, sunt săritoare la greu şi susţin binele chiar dacă, apoi, iese totul pe dos. Face parte şi asta din spectacolul existenţei, dar cu asta chiar mă mandresc, se poate bază pe mine cineva care are nevoie şi ar mai fi încă un mic amănunt, nu pot fi datoare nimănui cu nimic, Dau înzecit şi mă bucură nespus dacă pot face un dar , deci un sumum de trăiri anapoda şi de multe ori exersate pe pământ. iar acum e rândul meu să le experimentez, Consecvent, până la capăt..
Daniel Lăcătuş : Care este criteriul după care daţi valoare omului ?
Veronica Balaj: VALOAREA omului constă în trăirile sale şi în ceea ce aplică în numele binelui, cu mintea sa. Raţiune şi trăire. Onestitate şi curajul de a înfrunta viaţa fără să lezeze pe ceilalţi.
Daniel Lacatus : Cum se impaca radioul cu literatura ?
Veronica Balaj: Radioul şi literatura sunt foarte uşor de alăturat. Se cuvine trăire pentru fiecare, nu se poate face meserie din vorbitul la microfon dacă nu este şi trăire . Doar comunicarea cu mii de oameni care te ascultă şi trebuie să-i convingi că ceea ce spui tu, e chiar aşa, şi tot înseamnă emoţie, . Aici poate este primul palier al farmecului acestei meserii. Să poţi , prin inflexiunea vocii să atingi sufletul cuiva, să "conversezi" cu el, să-i declanşezi emoţii, memoria are şi ea un rol.. poate nu te uită cineva, prin declanşarea în mintea sa a unui şuvoi de gânduri, aduceri aminte, conexiuni, etc.
Comunicarea este cel mai complex fapt în această meserie şi, vine acum literatura care înseamnă şi mai şi. Comunicare diversă cât se poate imagina. Iată ce frumos se îmbină , se întâlnesc cele două formule de existentă ale cuvântului.Cuvântul rostit îşi are forţa sa, cuvântul scris, o alta. Dacă pot să mă exprim aşa, ar fi, ca noi, dezghiocăm cuvântul de sensuri şi nuanţe şi îl redăm lumii {interesate de acest aspect}. Vezi, de aceea spuneam că sunt un om norocos …Frumuseţile lumii încap şi în cuvinte deopotrivă ca în fapte..
Daniel Lacatus : La ce carte lucrati in prezent ?
Veronica Balaj: Deocamdată, nu lucrez la nimic. Poate este o perioadă de acumulare. Abia am lansat o carte de proză poematica, este scrisă anul trecut, este un exerciţiu de stil , se intitulează " PUZZLE VENTIAN" aşa , de fantazie, nu este o carte de călătorii, nu este titlul unei proze din volum. Am în intenţie un alt roman, tot în acelaşi stil alert, frânt, sugestiv ca şi în ''CARNAVALUL DAMELOR "" sau 'BALTAZARA", dar nu e cazul să mă apuc de scris până ce nu ştiu încă ce vreau, aştept să se contureze ceva în minte şi apoi, văd..
Lăcătuş Daniel : Dintre cărţile scrise de dumneavoastră, care este preferata şi de ce?
Veronica Balaj : Nu cartea preferată, poate cărţile, dar, preferinţele se schimbă, într-o vreme erau scriitori diverşi din marea literatură, ruşi, francezi, apoi a venit literatura sud americană, aşa încât, titlurile şi autorii s-au adăugat într-un şir greu de ordonat .Poate aş putea să spun care ar fi genul de literatură nepreferată….. Asta e mai simplu. Nu degust literatura nouă în care se vrea elementul şocant prin introducerea scenelor vulgare, porno… Nu agreez subiectele de tipul, incest…etc..care, au şi făcut vâlavă uneori dar asta nu mă impresionează, ştiu că s-a luat un premiu de debut acum câţiva ani de către o scriitoare din Bucureşti.. C .Ştefănescu , O fi fost aşa de bine scrisă cartea? Nu am vrut să pierd timpul cu aşa ceva..Era clar că se urmărea în primul rând, şocarea prin subiect dar eu caut stilul, construcţia dacă e vorba de proză, simbolul, expresivitatea sugestivă, concisă, abstractă dacă e vorba de poezie…Iată în felul acesta m-am apropiat şi de răspunsul aşteptat fără să fie complet însă. Mă opresc aici la acest punct căci, altfel, decad în vreo dizertaţie şi motivaţie plictisitoare .
Daniel Lăcătuş: Când aţi scris prima dumneavoastră carte şi care a fost această, care a fost reacţia cititorilor?
Veronica Balaj : Prima mea carte a fost… un volum colectiv, aşa cum se obişnuia. Chiar în 1989, primavara a fost debutul pe care l-am aşteptat 2 ani. Se tot trimitea textul la Bucureşti, iarăşi revenea, că parcă noi, nişte incepatori am fi putut spune din cine ştie ce motiv, lucruri ameninţătoare pentru stat, şi omenirea întreagă. În fine, am refăcut textul de câteva ori dar acum, spun că a fost într-un fel un exerciţiu necesar . Iau partea calmantă a situaţiei.
Poate că de aceea revin şi azi asupra textelor, mi-a intrat în reflex, lucru care nu e chiar rău, e necesar. Reacţia publicului? Erau scriitorii de marcă ai momentului implicaţi în disecarea "OPEREI" celor 5 debutanti adunaţi pe aceeaşi copertă. Eram tineri şi frumoşi toţi, ni se dădeau pronosticuri, sufeream dacă cineva nu ne dădea şanse la fel ca celorlaţi… Era un fapt literar trăit la.."cald". Important este că nu ne-am pierdut pe drum între timp… fiecare a evoluat în felul sau, poezie unii, poezie şi proză alţii….A, uitasem să spun, am primit şi bănuţi, atât cât să-mi cumpăr o haină de blană naturală. A fost o senzaţie de neuitat să cumperi ceva din strădania se aspirant la viaţa literară.
Daniel Lăcătuş : V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor? Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră?
Veronica Balaj : DA… cred că este o chestiune structurală.. Am vrut să comunic cu lumea, cu viaţa însăşi, aşa că, literatura îmi oferă din plin această şansa, mai este apoi şi profesia mea care vine pe acelaşi ton al comunicării dar în alt fel.
Rolul literaturi? Este, cum să spun, ca şi vorbirea, ca şi schimbul de cuvinte, de gânduri în fiecare zi, ca şi emoţia că vezi un nou anotimp… este ceva numit parte din viaţa. M-a absorbit, şi, fireşte dacă face parte din ceva mereu purtat în gând şi subconştient, m-a ajutat să trăiesc împlinit, tensionat, ardent şi nu sec. Ba chiar m-a salvat pot spune
într-un moment greu, când am pierdut pe neaşteptate, omul drag de lângă mine.
Atunci, am vorbit. M-a ajutat, ascultat, mult mai mult decât oricine. Literatura a jucat şi joacă un rol special. Acesta e cuvântul Special. Adică, este partea pe care mă pot sprijini să visez, să sper, să înţeleg ca pot face şi altceva decât să merg, să stau la palavre, să mă uit chiorâş, să fiu rea, { sper să nu} mă ajută să văd lumea din jur în toate nuanţele care pot pătrunde în mintea şi sufletul meu, pentru că, fiecare receptăm realitatea precum putem, precum suntem alvcatuiti…
Daniel Lăcătuş: Ce gen literar preferaţi şi ce autor în mod special?
Veronica Balaj: Prefer toată literatura care este scrisă bine. De autori am mai vorbit… Diverse genuri literare, diverşi autori, diverse epoci, totul are locul sau, preferinţele se modifică..
Daniel Lăcătuş: Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii cărţilor al căror autor sunteţi?
Veronica Balaj: Mesaj pentru cititori? E greu de spus în câteva cuvinte. Poate ar fi necesar un colocviu, o sesiune de mărturisiri de amabele părţi, dar, pentru că asta nu se poate, hai să spun :
Dragilor, vă iubesc şi tocmai v-am trimis alte câteva trăiri ca să aveţi la nevoie de seară şi la drum de ploaie sau arşiţă. Dacă se dovedeşte un balast inutil. Lăsaţi-l pe marginea vieţii că vine cineva, fiţi siguri, să-l ia. E făcut dintr-o materie care nu se perimeaza uşor, şi, culmea, cu cât trece timpul, cartea oricui, devine mai interesantă.. măcar prin vechime.
Cu prietenie, Veronica Balaj
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.