Dialog cu un fost ostatic: Ovidiu Ohanesian

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti cu concursul serviciilor secrete

Lucreţia BERZINTU: Domnule Ovidiu Ohanesian, chiar dacă s-au scris multe lucruri despre răpirea dumneavoastră, a celor trei jurnalişti români, acum după patru ani de zile, cred că sunteţi cel mai în măsură să veniţi cu noi informaţii. Aţi făcut investigaţii pe cont propriu şi, de aceea, vă întreb: dacă acea răpire a fost pregătită dinainte, care a fost scopul? Care sunt persoanele care au iniţiat răpirea?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti cu concursul serviciilor secrete şi al unui cerc restrâns de politicieni sub acoperire din vechea Securitate din jurul Palatului Cotroceni. Preşedintele ţării Traian Basescu a declarat imediat după eliberarea noastră că acţiunea a fost instrumentată în România. Am să vă fac o dezvăluire din volumul 2 al cărţii mele „Răpirea din Irak – Terorism de Stat cu Luare de Ostatici – Ancheta”. Unul dintre iniţiatorii răpirii este generalul (r) Ion Ştefănuţ, fost şef al Direcţiei Antitero din cadrul SRI. Numele său figurează în raportul generalului (r) Ion Maranda, şef al Direcţiei de Protecţie Internă din SRI in anul 2005.

Lucreţia BERZINTU: În ce măsură a fost implicat omul de afaceri sirian Omar Hayssam, care ulterior a fugit din România în Siria, în răpirea jurnaliştilor ?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Omar Hayssam a fost doar o unealtă, o rotiţă în mecanismul răpirii. Conform declaraţiilor sale olografe date în 2007-2008 în faţa unui notar libanez, asupra lui Hayssam s-au făcut presiuni imense să treacă de la PSD la PD (actual PD-L) la începutul anului 2005. A fost înlocuit cu dr. Yassin Mohammad, un apropiat al lui Traian Băsescu, încă de când era primar al Bucureştiului. Spun înlocuit, pentru că Yassin nu a preluat numai o mare parte din averea lui Hayssam, ci şi responsabilităţile acestuia pe zona Hamas-Hezbollah.

Lucreţia BERZINTU: Cine sunt răpitorii? Am citit despre Brigăzile Mouadh Ibn Jabal, dar cine sunt aceştia şi ce au urmărit?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Într-o primă fază, răpitorii au fost membrii şi prieteni ai familiei americanului Mohamad Munaf. Ulterior am fost preluaţi de o echipă condusă de un ofiţer al trupelor speciale ale lui Saddam Hussein, poreclit Abu Sahar. Aceştia ne-au dus în zona Triunghiul Mortii (zona Iskandaria, Yussufia, Mahmudia), la 29 km sud de Bagdad. Acolo am putrezit 51 de zile in susbolul unei ferme. Am reuşit să fac rost de un film din beci, realizat de trupele speciale american Hostage Working Group. Abu Sahar este posibil să fi fost membru în brigăzile Moudh Ibn Jabal. Cert este ca a participat la execuţia britanicului Kenneth Bigley din 07 Octombrie 2004. Răpitorii urmareau să obţină bani.

Lucreţia BERZINTU: În timpul celor aproape doua luni, cât aţi stat în „beciul groazei”, presa din România publica diferite ştiri. La un moment dat Preşedintele României a declarat în faţa naţiunii că presa trebuie să tacă, deocamdată, deoarece diversele informaţii privind răpirea, pot pune în pericol negocierile pentru eliberarea jurnaliştilor. Comentaţi, vă rog! Ce s-a negociat?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Nu doresc să comentez afirmaţiile preşedintelui la acea vreme. S-a dovedit faptul că a folosit evenimentul „răpirii” în scopuri personale, electorale, acoperind adevăraţii vinovaţi şi dovezile pentru 50 de ani.

Lucreţia BERZINTU: Pentru eliberarea dumneavoastră, răpitorii au cerut retragerea militarilor români din Iraq, cerere neîndeplinită, şi, totuşi v-au eliberat. Pe ce bază?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: A fost un joc pentru a-şi păstra obrazul curat. Oficial se cerea retragerea trupelor, neoficial se cereau bani. Eliberarea s-a produs în momentul în care poliţia irakiană, condusă de colonelul Moaied Abdel Kazem şi serviciul secret al Ambasadei SUA în Irak, Hostage Working Group, condus de Daniel O’Shea au arestat o parte din răpitori şi au ajuns la familiile şi prietenii lui Abu Sahar. Era o chestiune de timp. Este prea mult de povestit pentru un interviu.

Lucreţia BERZINTU: Presa din România este liberă? Şi-a îndeplinit rolul în acest act terorist?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: În momentul de faţă, presa centrală cel puţin este într-o criză totală.Trusturi întregi de presă au fost preluate de serviciile secrete româneşti. Generali SIE şi SRI fac curăţenie în redacţii în rândul jurnaliştilor nesupuşi. Cred că la momentul 2005, presa a făcut mai mult decât imposibilul pentru mine şi le mulţumesc. Din păcate, au existat şi cazuri de intoxicare. Unul dintre cei mai cunoscuţi analişti militari, manipulat de SRI, a aruncat pe piaţă zvonul că Ohanesian este agent sub acoperire al Armatei. Mi-a fost aproape fatal. Am suferit din această cauză enorm în subsolul morţii. Adevăraţii răpitori execută imediat militarii şi spionii.

Lucreţia BERZINTU: De ce răpirea a fost conexată cu cea a jurnalistei franceze Florence Aubenas?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Nici nu se putea altfel. Pe Florence am gasit-o în beci. Era răpită cu vreo 3 luni înaintea noastră. Cel mai probabil este ofiţer sub acoperire. Am trimis dupa ea în Franţa procurorii şi a dat declaraţie semnată că a fost cu noi în beci. Altfel, nu ne credea nimeni. Acum a dispărut de la ziarul Liberation, unde lucra. Au mutat-o. Altfel, o femeie deosebită.

Lucreţia BERZINTU: Ce servicii secrete au fost implicate în eliberarea jurnaliştilor?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: După cum v-am spus mai înainte, multe servicii secrete irakiene, americane, româneşti (SIE, SRI, DGIPI), cărora trebuie să le mulţumesc public. Din păcate, unii ofiţeri din cadrul acestor servicii, politicieni, jurnalişti, afacerişti sub acoperire au făcut joc dublu.

Lucreţia BERZINTU: Ce rol avea Munaf în răpire? De ce nu se mai aude nimic despre el? L-a investigat cineva? Ce a declarat?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Munaf este cetăţean american şi cel mai probabil, agent infiltrat pe langă teroristul Omar Hayssam pentru controlul acestuia. Munaf a fost doar o unealtă ca şi Hayssam. Împreună cu fratele său Yussuf au concretizat prima răpire în teren, adică în cartierul Al Yarmook din centrul Bagdadului, zonă cunoscută ca „Patru străzi”, lângă Universitate. Munaf a fost obiectul unui troc între serviciile SUA şi cele româneşti. A fost predat după eliberearea noastră, la ordinul Cotroceniului, de pe pamânt romanesc, de către fostul ambasador al Romaniei în Irak – ofiţerul deplin conspirat al SIE Mihai Ştefan Stuparu. Este în mâinile forţelor americane la închisoarea din Camp Crooper din 2005. Munaf a fost judecat şi condamnat de tribunalul irakian Shark El Kanat la moarte. Eu i-am acuzat public pe americani că îl omoară gratuit, doar să facă jocurile politice ale lui Băsescu, adică să ascundă adevărul. Ca urmare, în 2008 S-AU PIERDUT DOCUMENTELE DE LA DOSARUL IRAKIAN AL LUI MOHAMAD MUNAF!!! Muşamalizare totală. Condamnarea la moarte a fost casată. Se reia ancheta. Asta ca să vedeţi ce implicare uriaşă internaţională are cazul „Răpirea din Irak”.

Lucreţia BERZINTU: La eliberarea jurnaliştilor, de ce au existat contradicţii în explicaţiile lor?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Nu au existat contradictii. Doi dintre jurnalişti au încercat să ascundă adevărul, adică implicarea lor în diversiune. Se doreau eroi naţionali. Unul singur a spus adevarul şi a făcut un pas lateral imediat ce şi-a dat seama de implicarea celorlalţi.

Lucreţia BERZINTU: Aţi lansat, la sfârşitul anului 2008, primul volum din trilogia „Amintiri din portbagaj”, intitulat „Din culisele unei diversiuni – Răpirea din Iraq”. După ecourile apărute, este o carte foarte curajoasă. Cum se explică faptul că numai dumneavoastră, din cei trei jurnalişti, aţi pornit la drum pentru aflarea adevărului? Cum vă explicaţi tăcerea celorlalţi doi jurnalişti?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Tocmai ce v-am explicat mai sus. Am adus în faţa autorităţilor şi la dosarele instanţei dovezi că cel puţin unul dintre jurnalişti este implicat in această afacere murdară. Cum va explicaţi faptul că Sorin Mişcoci este cameramanul personal al preşedintelui Traian Băsescu? A tăcut!

Lucreţia BERZINTU: Care este mesajul cărţii, de fapt o carte-document din istoria României?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Mesajul principal al cărţii mele nu se referă la „Răpirea din Irak” şi trebuie să ajungă la omul obişnuit. El sună cam aşa: „Iată cine conduce ţara şi de ce sunt în stare aceştia pentru a rămâne veşnic la ciolan!”.

Lucreţia BERZINTU: Între timp aţi aflat câte ceva despre dedesubturile sistemului „ticăloşit” din România? Cum este într-adevăr, acest sistem?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Sistemul ticăloşit are la bază relaţiile vechii securitaţi comuniste şi ale nomenclaturii P.C.R.. După cum recent aţi văzut în afacerile OMV sau Sterling, afaceriştii sub acoperire care conduc ţara de 20 de ani au vândut trecutul, prezentul şi viitorul României. În cartea mea viitoare „Puterea din Umbră” voi face o radiografie a acestui sistem cu nume, date, biografii, fotografii ale agenţilor care conduc ţara din toate serviciile secrete. Inclusiv cele israeliene.

Lucreţia BERZINTU: Se poate vorbi despre o mafie românească? În ce sens?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Mafia românească ţine mai mult de stat. Şi cu cât statul tinde mai mult către dictatură şi control absolut (cum se întâmplă în România ultimilor 4 ani), cu atât sistemul mafiot devine mai puternic.

Lucreţia BERZINTU: Conţinutul cărţii este riscant pentru libertatea dumneavoastră, sau chiar pentru viaţa dumneavoastră, cred. De unde acest curaj?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Vă spun că după ce mi-au pus pistolul în cap şi au simulat execuţia, nu prea îmi pasă ce vor să facă. Eu am un defect major – NU AM NIMIC DE PIERDUT! Nu am averi, nu am case, nu am maşini. Mai nou, m-au lăsat fără servici şi m-au îndepărtat din presa centrală. Au făcut presiuni imense pentru cenzurarea articolelor mele.

Lucreţia BERZINTU: Aţi primit ameninţări? Dacă da, din partea cui?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Direct nu am primit ameninţări. Prietenii, şefii şi colegii de serviciu, da! Toţi au fost chemaţi pe rând, de generaloidul securist Silviu Predoiu la sediul SIE şi „educaţi”. Nu trebuie să mai publice nimic marca Ohanesian.

Lucreţia BERZINTU: Ce puteţi spune despre acţiunile mafiote ale lui Omar Hayssam. Cum a reuşit să ajungă să aibă relaţii până la nivelele cele mai înalte ale României?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Omar Hayssam a corupt demnitarii români indiferent de culoarea politică. A lucrat cu serviciile secrete româneşti şi străine pe contrabanda cu ţigări, armament şi altele, bani să iasă! A fost promovat de PSD, dar a avut grijă să-i ungă pe toţi. Eu am dus dovada finanţării campaniilor electorale băsesciene din 2002-2004 în instanţă. Din partea lui Hayssam. Şi documentele referitoare la protecţia teroristului din partea conducerii SRI, tot eu le-am depus şi publicat în presă.

Lucreţia BERZINTU: Aţi afirmat la un interviu că va fi cutremur în lumea politică. În ce sens?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Cine are ochi să vadă, vede. Au cazut din cauza afacerii „Răpirea din Irak” trei şefi din serviciile secrete şi Procurorul General al României. Au fost demise numeroase persoane sub acoperire din toate structurile ţării. Credeţi că scandalul recent prin care şi-a dat demisia Gabriel Oprea de mână cu Virgil Ardelean (de abia numit director la DGIPI) nu este legat de Hayssam? Citiţi numai declaraţia înaintată presei de Ardelean înainte de a-şi da demisia şi veţi vedea că dosarul „Răpirea din Irak” face ravagii şi în guvernul Boc. Vă aduceţi aminte cum a semnat Băsescu anul trecut două decrete de numire şi revocare la interval de 3 ore în cazul securistului Valeriu Arteni? Acrobaţia prezidenţială tot din dosarul „Răpirea din Irak” vine! Ştiţi că fostul şef DIICOT, Doru Ioan Cristescu, a fost trimis la plimbare la pachet cu subordonatul său Ciprian Nastasiu tot pentru dosarul Hayssam? Şi că Nastasiu a fost dat afară din magistratură şi nu vrea să-l primească Baroul Bucureşti ca avocat din cauza aceluiaşi dosar? Vă asigur că dosarul „Răpirii…” va face în continuare ravagii în societatea românească. Trebuie doar să le vezi. Să vă mai spun că în urma declaraţiilor lui Hayssam din Liban, Băsescu a fost nevoit să fugă de urgenţă în Siria cu soţia şi să laude „axa teroristă” cum o numesc americanii, numai să-i închidă gura sirianului?

Lucreţia BERZINTU: Ce planuri aveţi pentru viitor?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Să rămân acelaşi jurnalist independent pe cât se poate.

Lucreţia BERZINTU: A doua carte a dumneavoastră, „Puterea din umbră”, a apărut recent la editura ieşeană „Junimea”. Ce cuprinde acest volum?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Cuprinsul acestui volum vorbeste de la sine. Iată-l:

Capitolul I

În atenţia Uniunii Europene, NATO şi altor parteneri

Capitolul II

Cu securitatea naţională nu are nimeni voie să se joace!

Capitolul III

Samsarii morţii şi spionajul românesc

Capitolul IV

Codul DIE, mai valabil ca niciodată

Capitolul V

Degringoladă la Cotroceni

Capitolul VI

În România, monştrii democraţiei au ieşit din haznaua Securităţii.

Capitolul VII

Unde eşti diplomaţie cu spionii tăi cu tot?

Capitolul VIII

Cadriştii din umbra grifonului

Capitolul IX

Atac la Armata Română

Capitolul X

Corupţie şi anticorupţie la MIRA

Pe data de 9 mai a avut loc la Iaşi prima lansare a cărţii „Puterea din umbră”.

Lucreţia BERZINTU: Domnule Ovidiu Eduard Ohanesian, sunteţi un jurnalist român cu domiciliul în România şi, cu toate că nu aveţi un loc de muncă, totuşi vă implicaţi profesional vis-á-vis de evenimentele din Basarabia, şi nu numai. Mă refer la acea acţiune împotriva preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Ce v-a determinat să-l acţionaţi în judecată la justiţia din România? Câteva detalii, vă rog!

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Autorităţile comuniste de la Chişinău au încălcat nu numai legile Republicii Moldova, ci şi Convenţia Europeană a drepturilor omului. Au răpit, sechestrat, bătut, intimidat ca pe vremea lui Stalin, cetăţeni şi jurnalişti străini, unii dintre acestia români. Au încălcat libertatea de exprimare şi dreptul cetăţenilor la informare. Ce a făcut Voronin şi compania în zilele diversiunii de la Chişinău depăşeşte sfera penalului şi intră în cea a terorismului. Cetăţenii români sunt în acelaşi timp şi cetăţeni europeni, ca urmare faptele camarilei comuniste de la Chişinău pot fi judecate de forurile UE. Toţi responsabilii pentru violenţele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti trebuie să dea socoteală. Pot fi daţi în urmarire pe teritoriul Uniunii Europene, li se pot bloca toate conturile din bănci, mai ales cele din România, mulţi dintre ei având afaceri la noi în ţară. Ministerul Public român trebuia să se autosesizeze şi să demareze cercetările având în vedere că s-au încălcat drepturile elementare ale cetăţenilor noştri. Să ceară serviciilor secrete şi organelor competente colaborarea în anchetă precum şi cooperarea internaţională în materie, mai ales cu noua putere ce se va instala la Chişinău.

Lucreţia BERZINTU: Ştiu că în data de 13 martie 2009 a avut loc la Tribunalul Bucureşti prima înfăţişare în procesul Ohanesian contra Statului Român. Ce ne puteţi spune despre acel proces?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Este o chestiune sensibilă, având în vedere că avem dovezi că instituţiile statului român ştiau că Omar Hayssam fuge din ţară sau mai grav că l-au ajutat. În acest sens, vă pot da un exemplu: fostul şef al Directiei Generale de Informatii şi Protecţie Internă din MI, chestorul şef Virgil Ardelean a declarat în scris şi pe inregistrări video că a anunţat autoritaţile competente din timp că teroristul va fugi din România. Există nenumărate dovezi că aceleaşi autorităţi l-au lăsat pe terorist să-şi spele averea, care se ridica la cel puţin 100 de milioane de dolari în 2004. Apoi, cu seninătate, i-au dat şi familia înapoi.

Lucreţia BERZINTU: Beneficiaţi de dreptul de a vă exprima liber în mass-media din România?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: În nici un caz. A trebuit să fac adevărate acrobaţii să pot publica anumite articole. Când nu s-a mai putut, am scris cărţi. Unele probleme le-am semnalat direct la ambasadele ţărilor străine la Bucureşti. Din păcate, nu am primit nici un răspuns. Am fost hăituit de unele servicii speciale, iar şefii şi colegii mei au fost intimidaţi de nenumărate ori. În continuare sunt unicul jurnalist, „duşman al poporului” pe site-ul SIE. Mi-am dat demisia de la ziarele centrale la care am lucrat pentru a nu le face necazuri colegilor mei.

Lucreţia BERZINTU: Cum reuşiţi să supravieţuiţi, fără un loc de muncă? Vă ajută cineva? Ce vă doriţi acum?

Ovidiu Eduard OHANESIAN: Am avut câteva colaborări la publicaţii locale şi americane de unde „am ciupit leul”, cum spune românul. Din păcate, serviciile secrete lucrează şi acolo. Recent m-am retras de la un cotidian local cunoscut pentru că am aflat că patronul lucrează cu Serviciul Român de Informaţii. În locul meu a fost adus un ofiţer cu numele de cod „Mugur de Fluier”. Noroc că nu sunt un tip cheltuitor. Nu am case, averi, moşteniri sau maşini. Nici măcar carnet auto nu am. Am surprins persoane în metrou, care se cruceau că mă vedeau alături de ei. „Uite-l p-ăla de la televizor”, îşi dădeau coate ei! Cei mai mulţi cred ca odată ajuns pe ecranele televizoarelor, automat, te-ai umplut de bani. Nu e cazul meu şi bănuiesc că sunt mulţi in situaţia mea. Mă mai ajută cărţile scrise. Au un relativ succes.

Lucreţia BERZINTU: Vă mulţumesc pentru acest dialog şi vă doresc mult succes pe mai departe!

————————

*Ovidiu Eduard OHANESIAN: născut la 1 ianuarie 1968 în Bucureşti. Era jurnalist la cotidianul „România Liberă” când a fost răpit în Iraq, la 28 martie 2005, împreună cu Sorin Mişcoci (cameraman), jurnalista Marie Jeanne Ion şi ghidul Muhamad Munaf. Ei au fost eliberaţi la 22 mai 2005.

Pentru că este singurul jurnalist, din cei trei răpiţi, care a demarat o anchetă proprie pentru aflarea adevărului despre acest act terorist, pentru că a scris două cărţi în acest sens, am considerat interesant un dialog cu Ovidiu Ohanesian, pentru publicul cititor. De aceea l-am contactat, şi, la propunerea acestui dialog, a răspuns cu amabilitate.

Interviu realizat de Lucreţia Berzintu
Israel