Marcel Mureseanu un model de om, spirit si poet contemporan

„Nu vom învăţa niciodată ce să facem cu viaţa,/ ea umblă pe străzi fluierând.”

L-am întâlnit prima oară pe poetul Marcel Mureşeanu în noiembrie 2007, la un Târg de Carte, găzduit de Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca. Discret, îngăduitor, cu o figură uşor ironică dar jovială, mi s-a adresat prietenos cu: Bun venit! Mă cunoştea deja ca fiind prietenă cu scriitoarea Hanna Bota. Puţin nedumerită, cred că am reacţionat destul de stângaci. Treptat, aveam să înţeleg ce bucurie poate însemna aceea de a-l cunoaşte pe Marcel Mureşeanu. Din februarie 2008 aveam să intru în gruparea revistei Oraşul, pe care am perceput-o ca fiind o familie completă, echilibrată şi dornică a se impune în memoria literaturii româneşti. Aici i-am regăsit pe arhitectul Ionel Vitoc, criticul şi istoricul literar, prof. dr. Mircea Popa, scriitorul Constantin Zărnescu, criticul literar şi eseistul Petru Poantă, scriitorul Adrian Ţion, şi mulţi alţii. Mare mi-a fost bucuria să-l revăd pe ex-bucovineanul Marcel Mureşeanu, de data aceasta, în calitate de redactor şef adjunct. Conţinutul revistei – de la poezie, la eseu şi maxime, de la prezentări de figuri celebre, la muzee, de la economie, la politică – mi-a captat repede interesul, aşa încât am dorit să mă regăsesc printre paginile acestei tinere publicaţii. Aveam să colaborez şi, cred, să mă împrietenesc cu toţi cei implicaţi în trăinicia şi ascensiunea revistei Oraşul.

           
Cum sfârşitul anului 2008 se apropie, mi-am amintit de ziua de naştere a renumitului poet contemporan, Marcel Mureşeanu (28 noiembrie). Şi ce dar aş fi putut oferi unui literat de o asemenea talie? Poate, un portret creionat din suflet, o îndeletncire, deloc uşoară. A încerca să ilustrezi firesc, fără exagerare personalitatea acestui inconfundabil poet şi totodată, fascinant şi energic spirit presupune convingerea că drumul propus a încetat să mai fie exclusiv drumul cutezătorului căutător de dimensiuni biografice. Pentru că, o întrevedere cu Marcel Mureşeanu este mai mult decît una formală. Prietenia şi liniştea din vorbele şi gesturile sale îţi dau curajul de a încerca mai mult, de a-ţi depăşi falsele limite autoimpuse. Devine vorbăreţ, aproape, exuberant, bun ascultător, spontan, înţelegător la înşiruirea problemelor existenţiale, ager, atent şi responsabil atunci când îi vei cere un sfat, fermecător, revoltat, tolerant, curios atunci când simte că poate afla ceva nou sau desuet. Aşa încât maniera de a reacţiona este una incitantă, care astfel adânceşte graţia şi eleganţa sa atitudinală. Mă surprind adesea, după ce mă despart de Marcel Mureşeanu, să-l privesc din spate. De fiecare dată mă izbesc de singurătatea în care se învăluie, deloc apăsătoare, de discreţia paşilor săi, parcă s-ar dematerializa.

Apare pe lume în data de 28 noiembrie 1938, la Cluj-Napoca, într-o familie mixtă: tatăl Gheorghe, învăţător şi preot ardelean şi mama, Maria Bradea, originară din Moldova. Poate aşa se explică umorul coroziv supus calmitătii ardeleneşti, dar şi jovialitatea specifică zonei moldoveneşti. În 1961 devine absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia limba română, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Debutul său literar rămâne în arhiva a două reviste de mare ţinută literară: Tribuna, 1957 (cu poezie), Steaua, 1957 (cu critică literară).

Cu o experienţă culturală extrem de vastă, Marcel Mureşeanu îşi împarte anii vieţii în Moldova (cu preponderenţă în Bucovina) – din 1965 până în 1996.  În perioada 1965-1968, este Inspector la Comitetul Regional de Cultură şi Artă din Suceava, iar între anii 1968-1972, este Vicepreşedinte la Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă, Suceava. Din 1972, timp de un an este Şef de secţie, ziarul „Zori noi”, din Suceava. În perioada 1973-1975 este din nou Vicepreşedinte la Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă, Suceava. Anii 1975-1981 îi petrece ca fiind Inspector, la Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Suceava iar în perioada 1981-1987 este şi redactor responsabil la revista „Pagini bucovinene”. În perioada 1987-1990 este Director adjunct artistic, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, din Iaşi şi redactor responsabil la revista „Pagini bucovinene”. Între anii 1990-1994 este Consilier şef, la Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Suceava şi redactor şef, revista „Bucovina literară”. În perioada următoare, 1994-1996 este Consilier şef adjunct la Inspectoratul pentru Cultură Suceava şi redactor şef, revista „Bucovina literară”). Revine în urbe în 1996, după acest lung şi rodnic exil bucovinean, ca inspector la Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Cluj, iar din 1997 până în 2001, devine directorul Teatrului de Păpuşi „Puck”, din Cluj-Napoca.

Marcel Mureşeanu debutează la  Ed. Tineretului, colecţia Luceafărul, Bucureşti în 1969 cu volumul de poezii Pe adresa copilăriei. Un an mai târziu devine membru la Uniunea Scriitorilor, în semn de recunoaştere a talentului tânărului poet. De atunci îşi continuă aventura lirică, supunîndu-ne unui adevărat bombardament editorial: Versuri de vacanţă, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1973, Cel din urmă, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, Scrisori către prieteni, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, Amurgul furtunilor, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, Matineu, versuri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1984, Viziune cu porumbei călători, versuri, Ed. Junimea, Iaşi, 1987, Călător în insomnii, versuri, Ed. Transpres, Sibiu, 1991, Am fost de faţă, versuri, Ed. Lumina, Turnu Severin, 1993, Capriciile săgetătorului, versuri, Ed. Helicon, Timişoara, 1997, Şarpele casei, proză, Ed. Bucovina Viitoare, Suceava, 1998, Pe mine mă caută, versuri, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1998, Monede şi monade, aforisme, Ed. Remus, Cluj-Napoca, 2001, Hărţuire textuală, versuri I, Ed. Remus, Cluj-Napoca, 2001, Memoria lui Orfeu, proză, Ed. Augusta, Timişoara, 2002, Schimb de întuneric, versuri, Ed. Societăţii Culturale „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2003, Pregătit pentru a greşi, versuri, Ed. Bucovina Viitoare, Suceava, 2003, Valea Tauris, versuri, Ed. Societăţii Culturale „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2004, Orbul pământului, versuri, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005, Octogonul, proză, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2006, Patima recunoştinţei, versuri, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006, Totul e altfel¸versuri, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, Monede şi monade¸ aforisme, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007, Poeme, antologie, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008 etc.

Cunoscut mai ales ca un distins poet, poemele sale au valenţe hermeneutice deschise, iar registrele lor ritmice sunt adaptabile şi generoase, gata să satisfacă gusturi şi aşteptări diverse. Construcţia sa lirică reprezintă doar modul de a intra într-un tot universal, acolo unde convenţiile terestre nu mai au nici o valoare. Marcel Mureşeanu face permanent dovada efortului de a schimba perspectiva de percepţie a lumii, căutând să provoace aproapele său, în manieră neo-avangardistă. Dovedeşte că dispune de o inepuizabila sursă de inspiraţie, necesară alimentării entuziasmului breslei culturale. Prezenţa sa prilejuieste lectorului un timp de radiografiere a trecutului, care poate reinventa şi redefini viitorul. Pentru întreaga sa contribuţie şi implicare în viaţa cultural-literară a fost distins cu nenumărate premii. Amintim aici: 1992 – Premiul pentru poezie, Festivalul Naţional „Mihai Eminescu”, Putna, 1997 – Premiul Fundaţiei Culturale din Bucovina, Suceava, 1998 – Premiul pentru poezie al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor, Cluj-Napoca, 2003 – Diplomă de excelenţă din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, 2004 – Premiul pentru poezie „Ion Alexandru”, revista „Grai”, Bistriţa, 2004 – Premiul pentru poezie al filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor, Cluj-Napoca, 2004 – Premiul pentru poezie „Bucovina literară”, Societatea Scriitorilor Bucovineni, Suceava, 2004 – Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, 2006 – Premiul „Negoiţă Irimie”, Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor, pentru poezie, 2007 – Premiul revistei „Oraşul”, Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor, pentru poezie etc. De asemenea, a fost şi este în atenţia celor mai importanţi critici şi scriitori contemporani, precum: Magda Ursache, Dumitru Radu Popescu, Constantin Cubleşan, Alexandru Cistelecan, Zaharia Sângeorzan, Mircea Popa, Mihail Iordache, George Munteanu, Irina Petraş, Ion Cristofor, Vasile Spiridon, Cornel Munteanu, Victor Cubleşan, Miron Scorobete, Mircea A. Diaconu, Paul Schweiger, Mircea Vaida, Virginia Blaga, Negoiţă Irimie, Petru Scutelnicu, Florin Rogojan, Laurenţiu Ulici, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Adrian Dinu Rachieru, Emil Satco, Mihail Iordache, Liviu Săplăcan, Flavia Teoc, Adrian Ţion, Maria Ifrim, Petru Poantă, Dan Fornade, Adina Ungur, etc.

Şi ce alte cuvinte pot fi mai relevante ca cele atât de bine şi sugestiv meşteşugite de criticul şi teoreticianul literar, doamna Irina Petraş, semnatara a câtorva prefeţe ale cărţilor lui Marcel Mureşeanu? „Aş putea imagina o schiţă de portret din ţăndări, înşirând la întâmplare cuvintele pe care le-am folosit de-a lungul anilor scriind despre poet şi poemele sale. Iată: singuratic, discret, ubicuu, bun ascultător, abisal, reticent, vorbăreţ (aproape) exuberant, îngăduitor, dezaprobator, ironic (şi autoironic!), firesc, simplu, elaborat, jucăuş, limbut, taciturn, epigramatic, surprinzător, molipsitor, atent, rebel, furiş, conştient, încărcat, latent, provizoriu, „pre-făcut”, dibuitor, definitiv, rotunjit, ultim, cristalin, hărţuitor, etern, drept, ocult, mincinos, ritmat, aproximativ, aberant, luminiscent, spart, muritor, absent, liniştit, greu, trufaş, christic, prelung, armonic, vag, crizic, senin, terorizat, distinct, origianl, expresiv, înşelător, ameţitor, direct, real, multiplu, ambiguu, imprevizibil, polivalent, satisfăcut, pur, autosuficient, ispititor, de neocolit, straniu, oprimist, neastâmpărat, forfotind, tonic, neobosit, laconic, gureş, tânăr, încăpăţânat, revoltat, încontrat, natural, viu, tragic, grotesc-ironic, sfidător, pângărit, deşart, blând, muzical, nelaş, înfiorat, ingenios, sprinţar, colorat, oniric, fantastic, avar, generos, plurivalent, oximoronic. Pot vedea în toate acestea un lanţ de mângâieri ale lucrurilor, o încercare repetată de a le îmblânzi prin atingeri delicate ale miezului lor indictibil.” (Irina Petraş)

Într-o perioadă agitată de inerente lupte generaţioniste sau între modele culturale concurente, Marcel Mureseanu veghează şi intervine, cu al său inspirat condei, ca aceste turbulenţe din viaţa literară să nu degenereze. Prezenţă pacifistă, cultivă o diplomaţie aparte, într-o lume dinainte regizată, bazată, în primul rând, pe puterea de influenţare a comunicării simbolice, adesea foarte agresiv promovată, înspre convingerea auditoriului de credibilitatea mesajelor transmise.

La mulţi ani, dragă domnule Marcel Mureşeanu!