Literatura tanara

În ultimul timp literatura tânără s-a remarcat prin scrierile "fantasy".  Spun literatura tânără deoarece această formă de artă s-a remarcat mai târziu la noi în ţară; dar şi pentru că este genul preferat al tinerilor.

Tot mai mulţi autori au încercat să se facă remarcaţi prin acest gen, dar foarte puţini au reuşit. Aici l-aş aminti cu multă plăcere pe Sergiu Someşan şi pe Robert Lazu care a scris despre Tolkien

"Credinţă şi Imaginaţie". Bineînţeles că mai sunt autorii ce încă nu au părăsit internetul, şi aceştia pot fi găsiţi la Atelierkul sau pe diverse forumuri, dedicate literaturii şi fantasy-ului în special.

Atelierkult este vizitat de autori ce iubesc: SF-ul, fantasy-ul si genul horror (groază). Sunt scrieri şi scrieri, de la cele mai puţin bune până la cele excelente. Însă nu are acea esenţă în care să te integrezi şi să te simţi ca acasă.

În ultimii ani, internetul a ajuns un fel de cale de comunicare între autorii tineri care încearcă să ajungă în gândurile cititorilor. Este destul de tragic că editurile noastre îi resping sau, pur şi simplu, nu vor să accepte acest nou gen. Mă întreb de fiecare data, de ce? Sunt vânduţi foarte bine, autorii străini de fantasy. Din câte am remarcat o carte precum cea a lui K C Ellis, nu stă mai mult de câteva săptămâni în rafturile unei librării. Bănuiesc că de vină este şi promovarea.

Am cunoscut tineri foarte talentaţi care au ceva de spus şi o spun bine. Ei îşi numesc micul grup: "Fantasy Special". Activează, ca majoritatea tinerilor, pe internet, iar lucrările lor pot fi găsite la adresa: http://www.web-desing-me.com/forum/.

Fiecare are câte o parte specială. Se pricep să pună cuvintele pe hârtie, să le modeleze şi să le dea viaţă. Eu i-am numit: "Generaţia F". Am văzut în fiecare în parte câte o parte specială, demnă de orice scriitor.

Am să vă dau câteva nume şi câteva titluri ce merită citite.

Robert Coller, cunoscut sub pseudonimul de Theodoirk_dark. Fiecare din scrierile sale mă duc cu gândul într-o lume plină de mister şi vise. Ştie să introducă cititorul în atmosferă şi întotdeauna îl ţine cu sufletul la gură. Vă recomand cu căldură: Ignis, Farul din Tarduan şi Unicornul din clepsidră. Sunt adevărate opere şi orice cititor va fi de acord. Robert Coller, de cele mai multe ori, dă senzaţia povestitorului bătrân şi plin de înţelepciune ce spune poveşti la gura sobei. Tonul mistic, calm şi calculat te introduce într-o atmosferă aparte, pe care am întâlnit-o la prea puţini contemporani.

Un alt tânăr, demn de a fi numit autor este Alin Gogan, cunoscut şi ca Frostblade. "Poarta Muntelui" şi "Cântecul Minţii" sunt doar câteva din scrierile lui. Aş putea spune că sunt printre cele mai bune. Autorul are talentul de-a ne introduce într-o atmosferă plutitoare. De fiecare dată când citesc ceva scris de el am impresia că trăiesc într-un vis ce e pe cale să se adeverească. Punctul său forte sunt descrierile. Ştie cum şi când să folosească metaforele şi comparaţiile. Lumea lui se compune din cuvinte întortocheate, dar niciodată nu creează impresia de prea mult. Întotdeauna ai impresia că acolo trebuie să fie, că altfel nu ar fi posibil.

Este un tânăr ce merită urmărit şi apreciat la justa sa valoare.

Vlad Frăţilă, cunoscut ca Sparkle. Poate ar fi mult să îl compar cu un Tolkien al literaturii fantasy, şi aici mă refer în mod special la "Povestea Spirilor", ce vrea să fie o mitologie. Din păcate aceasta nu a fost terminată, dar începutul este promiţător. Dar aceasta nu este singura poveste ce merită luată în seamă. Eu aş opta pentru: "O poveste cu pitici", care pe lângă faptul că este un fantasy minunat, este şi plină de umor şi elemente noi. Vlad Frăţilă reuşeşte să îmbine umorul cu literatura fără să-l facă pe cititor să se depărteze de la subiect.

Vasile Bodo sau, aşa cum îi spun prieteni, The Souldemon. Vasile Bodo s-ar putea remarca în special prin satire, dar nu numai. "FTW (Fantastic Tour World) " este una din satirele tânărului autor. Poate, asemeni mie, nu veţi înţelege de la început, dar pe măsură ce intri în acţiune începi să zâmbeşti alături de personaje. O altă operă, de data aceasta un fantasy clasic, este "Blestemul lui Gatrehing" sau "Povestea Sabiei". Acestea din urmă sunt poveşti ce merită parcurse cu multă atenţie.

Ultimul, dar nu cel din urmă este Cristian Mitran sau Zak. Autorul are un simţ al umorului foarte dezvoltat. Nu ştiu dacă greşesc atunci când îl numesc un alt Terry Prachett. Chiar şi cea mai serioasă scriere a lui îl face pe cititor să mustăcească. Este impresionant că un asemenea tânăr nu a fost descoperit până acum. Nu foloseşte acel gen de umor care te face să închizi cartea, şi aici mă repet, asemenea lui K C Ellis ci din contră, te face să îţi doreşti să fii alături de el până la sfârşit. Bineînţeles că poate să scrie şi fantasy clasic cum ar fi: "Unde se întorc spiritele?" sau "Unde erai când a căzut dragonul", cea din urmă fiind o poveste demnă de Tolkien.

Dar vă las pe dumneavoastră să-i descoperiţi şi să-i savuraţi aşa cum se cuvine. Sunt convinsă că orice iubitor al genului va fi încântat să afle că există autori români care scriu la fel de bine (poate mai bine), decât cei de-afară.

Bineînţeles că pe forum mai există şi alţi scriitori demni de luat în seamă cum ar fi: Mioara Mustăţea (Moyra) şi mulţi alţii.

Sper ca şi editorii să-şi îndrepte privirile spre ei. Aceşti tineri merită.

Cu acest ultim gând vă doresc, lectură plăcută.