…de mii de ani suntem legaţi prin nodul gordian…
În „Le Monde diplomatique” doamna Anne-Marie Thiesse scria: „Spre deosebire de monarhii şi imperii naţiunile nu pot invoca dreptul la cucerire. Ele pot revendica un teritoriu numai în numele posesiunii solului de către strămoşii lor. O naţiune demnă de acest nume nu se prezintă niciodată ca agresivă faţă de naţiunile vecine: ea nu face decât să-şi apere patrimoniul inalienabil şi dreptul său la libertate, cu bucurii şi nenorociri… Istoria, etnografia, filologia sunt deci convocate pentru a stabili titlurile de propietate naţională asupra teritoriilor care, de-a lungul timpului, au cunoscut coexistenţa sau succesiunea unor populaţii diferite… Răspunsul naţionaliştilor albanezi: strămoşii lor, ilirii, consideraţi drept fondatorii naţiunii, ocupau acest pământ cu secole (chiar milenii n.n.) înainte de invaziile slave în Peninsula Balcanică.” Iată de ce sublinierea legăturilor ligvistice indo-europene, mai vechi decât invaziile romanilor, urmate de migraţiile popoarelor mongolice şi ale rudelor noastre indo-europene, slavii, este în concordanţă cu ideile vehiculate de personalităţile occidentale.
Slavii sunt definiţi de Jean Vertmont ca un popor indo-european provenit din oamenii „culturii amforelor globulare” din sudul teritoriului Poloniei actuale. S-au manifestat în istorie în secolul VI dHr., la un mileniu după geto-daci, când cultul druizilor era înlocuit de creştinism. Sanctuarele-observatoare astronomice de la Sarmisegetuza, Carnac şi Stonehenge fac legătura între neamurile vechii Europe. Nemeton în celtică înseamnă „luminiş sacru”, loc de cult în mijlocul naturii. Germanii, termen celtic ce înseamnă „popor vecin”, s-au stabilit în Polonia şi aparţin „culturii amforelor globulare”. Piatra Neamţ aminteşte de străvechile ritualuri din luminişul pădurii, unde se afla o piatră specială, asemănătoare cu cea din tradiţia irlandeză numită Fal. Termenul este aseamănător cu verbul a se făli (după DEX din slavul hvaliti), care evocă mândria ce o avea regele ales prin zgomotul emis de piatra Fal. În antichitate cultul fertilităţii era reprezentat prin stâlpi de piatră (falus). Neamţ, nume dat germanilor, poate demonstra legătura de neam dintre noi şi ei, iar aşa cum explica şi dl. L.I. Cueşdean „ţ”-ul subliniază ceva înalt şi subţire, precum în ţăruş, ţipar şi ţeapă. Nemţii sunt şi blonzi, deci şi luminoşi la faţă. De la ned (jos în suedeză) la naştere, nume-neam până la locurile sacre Nemeton şi Piatra Neamţ drumul se leagă prin nada ce la noi are sens de momeală pentru pescuit, dar şi denumirea populară a coccisului, format prin sudarea ultimelor vertebre. Nada (după DEX este din bulgară) apare şi în sanscrită, naddha= nod (în româneşte, şi în suedeză), noed în franceză (unde lingviştii îl consideră conform cu naht=cusătură, înnăditură din germană). De precizat că termenul german pentru nod, măciulie, buton şi gămălie este knopf – asemănător termenului românesc canaf (după DEX este din maghiară). Există la noi un regionalism neidentificat de lingvişti, cănăcel, iar francezii au nacelle (nacelă atărnată de balon). Nyut este termenul egiptean predinastic scris heroglific printr-o cruce şi reprezintă o localitate la întretăiere de drumuri. Nodul semnifică şi unirea a două destine care vor avea un cuib unde se vor naşte urmaşii care vor transmite numele. Există cuib în română, nid în franceză, nida în sanscrită; francezii spun că din nida se formează nisda (cf. rusescului gnizdo sau nido în spaniolă); de aici avem nidarea embrionului în mucoasa uterină. Înot este nado în spaniolă şi nage în franceză (fătul este înconjurat de lichidul amniotic); Nun în egipteană înseamnă „apele primordiale”. În suedeză şi engleză navel înseamnă ombilic, iar în engleză navy=marină. Năvodul pare format din navel şi nadă, semănând cu amniosul. Arhaicul nadră (placentă în română) se apropie de nach’geburt (casa copilului, amniosul, în germană). Astfel, de mii de ani suntem legaţi prin nodul gordian (Gordios, rege al frigienilor – popor trac pătruns în sec. XIII îHr. în centrul Asiei Mici) şi nici o sabie nu va putea sfărâma limba şi neamul indo-european format în creuzetul timpurilor, căci, precum păsările, ne vom întoarce mereu la cuibul naşterii noastre – atraşi de nada pământului natal.