Discutii de tot MESS-UL

Ok. Deci problema se pune aşa: am înţeles că suntem latini, deci trebuie să ne grăbim. Deci dacă ne grăbim la fapte clar că ne grăbim şi la vorbă. Şi din cauza asta când vorbim pe messenger plouă cu presurtări.

Într-o vreme nu mai ziceam “bine”, şi nici măcar “fie”, ci “ok”.

Apoi, cu vremea, a început să ni se pară stupidă şi formula asta, aşa că am rămas la simplul “k”.

Bun, asta e de înţeles. La fel de logic este să spunem în loc de “la revedere” pur şi simplu “pup”, deşi poate că, la drept vorbind, dacă ai fi lângă persoana care îţi comunică ceva, nu ai avea nici un chef să o pupi, pentru că mânâncă un sandviş cu ceapă în timp ce bate la tastatură.

În fine… este normal să spunem “vb” în loc de “vorbim”, “u” în loc de “tu”, suntem latini, demni urmaşi ai lui Trn şi Dcb (adică Traian şi Decebal), mereu cpbli (adică capabili) să rnstmdncnscpsrphnix (adică … renaştem din cenuşă ca pasărea Phoenix).

Am un prieten care şi-a pus numarul la maşină B-07 STF. Nimic mai simplu pentru el: când e blocată intersecţia spune treaba aia ruşinoasă care îl ajută să se relaxeze. Când e lăsat de cineva să depăşească, zice “să-ţi trăiască familia”, şi când e oprit de poliţie, se prezintă: Ştefan.

Un singur lucru nu pricep însă în toată povestea asta lignvistică: de ce de la o vreme încoace se scrie “dap” în loc de “da”? Sau “nup” în loc de “nu”? Care e şpilu’? Şi apropos? Că tot nu mai e cool să spui “messenger”… mai ştie cineva cum se traduce cuvântul “mess” din limba enlgeză?

Cam aşa discutăm noi în era digital, fraţilor!