Lupta cu inertia
Cat mai avem de suportat tupeul artistic ?
Ni s-a dovedit că proaspăta şi virila lansare pe piaţă a votului uninominal atrage cu sine comportamente care mai de care mai stranii şi mai demne de invidiat pentru persoanele colcăind a impertinenţă de pe scena politică românească. În acest peisaj autohton orat cu Feţi-Frumoşi în costume Armani ce promit metamorfozarea colegiilor electorale în tărâme de basm, şi-au făcut recent apariţia şi actorii.
Vedeta PROTV-ului care îl ironiza ba pe Ceauşescu în teatru, ba pe Băsescu pe sticlă, şi-a găsit afinităţi elective cu însuşi Tăriceanu. Din motive etice însă, mă reţin de la alte comentarii. Probabil că tot din raţiuni etice ar trebui să nu comentez nici candidatura din partea PDL-ului a lui Nicu Mihoc, actor şi director la Teatrul 74 din Târgu Mureş, un starlet de vârstă medie prin piesele americane contemporane, celebru pentru publicul larg datorită cabotinismului genial de care a dat dovadă rostind ultima replică din filmul „Restul e tăcere” al lui Nae Caranfil. (Să nu fiu înţeles greşit… cabotinismul era indicaţia regizorală, deci Nicu Mihoc chiar a fost genial.) Dar ce a avut acest actoraş cu bietele sale fetiţe de le-a permis să rescrie „Tatăl Nostru” în variantă electorală nu ştiu să vă spun. Gheorgiu Dej cred că se perpeleşte-n mormânt de ciudă că n-a avut un om ca ăsta pe vremea sa.
Şi dacă bizareriile s-ar opri numai la spuza votului uninominal, ar fi bine. Când mă liniştesc… (mi se mai întâmplă şi asta) dau drumul la televizor, pe Antena 1, la emisiunea Mihaelei Rădulescu, femeia care după ce a făcut publică relaţia cu Dani Oţil n-a mai întrebat-o nimeni ce face cu facultatea de regie, nu de alta, dar după spusele decanului de la Hyperion, domnul Geo Saizescu, se pare că „studenta” n-a mai dat pe acolo nici măcar pentru a-şi viza carnetul de student ca să aibe reducere la metrou.
Cum ziceam… invitat la emisiune este Horaţiu Mălăele alături de Valentin Theodosiu, care fac reclamă noului film românesc „Nunta mută”. La drept vorbind, nu ştiu dacă reclamă se numeşte ce fac ei acolo. Theodosiu ne spune că „numai unui idiot nu i-ar plăcea acest film”, iar Mălăele accentuază: „E un film prost pentru cei ce vor să rămână proşti”. Dulce smerenie a actului artistic, ce te-ai dus alunecând pe organele genitale ale NouVorbei ! Halal fel de a-ţi trata posibilii spectatori. Sau siguranţa de sine e atât de înrădăcinată încât se crede că nu mai contează părerea plătitorului de bilet.