Spune-mi ce citesti ca sa-ti spun cine esti

De curând am avut ocazia să fac un studiu asupra a ce şi cât mai citesc tinerii noştri, în special elevii de liceu şi studenţii…

Obiectul studiului a pornit de la constatarea tristă că astăzi nu se mai citeşte aproape deloc poezie contemporană românească. Am privit utilitatea acestui studiu prin prisma unui profesor,pentru care nu este nimic mai important decât să-şi cunoască elevii pentru a putea înţelege necesităţile, carenţele şi până la urmă, personalitatea lor.

Prima constatare pe care o pot face şi care cred că se poate vedea chiar cu ochiul liber este că tinerii nu mai sunt aproape deloc interesaţi de lectura poeziei. Din patruzeci şi patru de elevi de liceu cu vârste cuprinse între 16 şi 19 ani, 17 au spus că citesc ei înşişi sau că se citeşte poezie contemporană. Se înţelege destul de uşor că numărul celor care nu dau doi bani pe poezie îl copleşeşte pe cel al iubitorilor acestui gen literar. Motivele pentru care poezia nu mai prezintă acelaşi imteres ca în trecut sunt numeroase,şi voi încerca să le discut în articolul de faţă.

Deşi este unanim recunoscut faptul că din poezie nu putem învăţa nimic aşa cum putem învăţa, de exemplu, din anatomie, poezia a avut şi are încă o funcţie cât se poate de concretă: prin intermediul ei omul poate descoperi frumosul şi îşi poate explora sufletul în profunzimea sa. Ce să credem însă despre oamenii care refuză o astfel de cunoaştere prin intermediul celor mai noi tendinţe poetice? Putem crede, poate, că refuză inefabilul, că nu mai au timp şi nici voinţă să descopere lucruri noi. Elevii în special sunt prea grăbiţi sau prea ocupaţi cu altceva  pentru a fi preocupaţi de lectură. Printre preocupările lor se regăseşte internetul, care pare inamicul public numărul 1 al lecturii în general şi al lecturii de poezie în special. Iar atunci când citesc, majoritatea o fac  fie pentru relaxare, fie pentru că le trebuie la bac.

Şcoala şi mai ales examenele par să fie un factor de constrângere pentru majoritatea elevilor.E vorba nu de o constrăngere fizică, ci de una morală, care îi face pe elevi să accepte lectura unor cărţi de care altfel nu le-ar păsa numai pentru că de această lectură depinde viitorul lor.

O carenţă pe care atât elevii  cât şi studenţii o impută şcolii este că aceasta nu tratează poezia contemporană aşa de serios ca pe alte vârste poetice. De aici se trage concluzia că tinerii ar citi poezie contemporană dacă ar fi ajutaţi să o descifreze. Şi cum ei au acces mai greu la comentariile critice, cei care ar trebui să le mijlocească înţelegerea poeziei contemporane şi nu numai sunt profesorii.

Revenind la comentariile critice, cred că este interesant de urmărit cum ar putea influenţa lectura poeziei de azi consultarea în prealabil a unei cronici literare sau a unei recenzii. Răspunsurile la această înrebare mi-au revelat alte lucruri interesante în legătură cu adolescenţii zilelor noastre.

Foarte puţini dintre adolescenţi mai au timp să citească o cronică literară care i-ar putea ajuta să afle mai multe lucruri despre opera unui poet în totalitatea ei. Cei mai mulţi preferă recenzia pentru că necesită mai puţin timp pentru a fi citită. Dacă citesc articole critice pe marginea unui volum, tinerii o fac numai pentru a se convinge dacă părerea criticilor corespunde cu propria părere, ceea ce înseamnă că au un spirit polemic destul de dezvoltat, din cauza căruia nu sunt dispuşi să accepte de-a gata anumite păreri, chiar dacă ele sunt emise de oameni cu o pregătire superioară.

Printre elevi am găsit şi câţiva care se pot încadra în  două categorii opuse – pe de o parte există unii care nu ştiu absolut deloc să se exprime, dar care se cred chiar mai importanţi decât dascălii lor. Şi, ceea ce mi s-a părut foarte interesant, tocmai aceşti oameni sunt mai învrăjbiţi împotriva criticilor şi militează cu mai mare vehemenţă împotriva încorsetării de gândire pe care o poate provoca o părere critică îngurgitată automat.Pe de altă parte, unii spun că citesc din pasiune sau pentru cultura generală proprie. Din păcate, însă, astfel de oameni sunt foarte puţini şi nu ştiu unde vom ajunge dacă – aşa cum se întâmplă de obicei – cei mulţi îi vor înghiţi pe cei puţini.