Libertatea spiritului – simbioza entităţilor artistice (Antologiile Revistei SINGUR)

Stilul şi curentul literar adună laolaltă lumea scriitoricească precum o face instituţia religioasă cu adepţii săi.

Angajaţi-vă imaginaţia într-un joc evlavios şi închipuiţi-vă o moschee plină cu hinduşi, creştini sau/şi iudei, printre care puteţi fi de orice orientare religioasă, numai musulmani nu. Va veni oare imamul să spună: „lutheranule, budhistule, credinţa voastră este cea dreaptă!”?

Daţi-mi voie să mă-ndoiesc şi să cred că doar „cine se aseamănă se adună”.

Aceasta este structura „bisericuţelor” care au ca  bază interesele mărunte de grup, acolo unde vrând-nevrând sunt umbrite valorile socio-umane, întrucât spiritul nu se manifestă liber decât pe un segment destul de îngust. Este adevărat că libertatea nu atinge absolutul, fiind mărginită la rându-i, dar să nu uităm că hotarele pot fi atât de departe, încât să cuprindă indivizii în spirit şi etică indiferent de valorile moştenite, dezvoltate şi novatoare. Flagelul „bisericuţelor” s-a răspândit la nivel global în viaţa cotidiană şi singura cale de înlăturare nu este eradicarea agresivă, ci crearea unui spaţiu nou, alteritar şi amfitrionic deopotrivă, spaţiu predispus la metamorfoza în „acasă”. Casa cugetului, casa crezului, casa eului – libertatea casei.

Când l-am cunoscut pe Ştefan Doru Dăncuş, scrisesem deja fragmentul „Libertas” din romanul „Tehnici de super-vieţuire”. Mai târziu am aflat că şi el avea scrisă o parte din romanul „Eliberarea”. Nu am realizat atunci că eu şi alţii ne vom alătura lui. El singur, eu singur, ceilalţi singuri descoperisem scopul comun: de a împinge punctele A şi B cât mai departe pe segmentul de dreaptă al libertăţii. Dăncuş nu ne-a căutat, pentru că ştia că vom veni. Spiritele libere (atât cât pot fi, raportate la simţurile şi dimensiunea limitate) se găsesc şi nu se aruncă într-un tot, ci rămân pure precum culorile lui van Gogh, însă creează întregul -pânza.

Nu dezvolt aici cultul personalităţii, fiindcă sunt atât de singur şi de liber, încât pot oricând şi chiar mi-ar face plăcere să-l înjur pe acest Dăncuş, tocmai pentru că sunt al dracului de iritat că în doi ani de când îl cunosc personal, nu mi-a dat nicun motiv s-o fac. Omul acesta care a lucrat în presa scrisă, în radio şi televiziune, care ne-a dat poezie şi filozofie deopotrivă în cărţile sale, nu face un titlu de glorie din cele peste 40 de premii şi nu ţinteşte nimic pentru sine. Doar îşi potoleşte setea, setea de a înlătura barierele socio-umane din cultură şi nu numai.

Aşa se face că a iniţiat, coordonat şi finalizat cel mai mare proiect literar de după 1989 – „Antologiile revistei Singur”! Şi pentru că nu sunt singurul care susţin acest demers fără precedent, vin cu un citat din articolul „Singur printre…unionişti”, al prof.dr. Adrian Botez.

[…Spuneam, în deschiderea prezentării acestei adevărate “ofrande biblice” (de la “biblos”-carte…) – ceva despre spiritual vaticinar al acestor Antologii ale revistei SINGUR. Da, prin aceste două Antologii, noi am căpătat optimism şi nădejde, pentru că acum ştim că viitorul nu va aparţine nici “politichiei”, nici politicaştrilor – CI VIITORUL ROMÂNILOR ESTE SCRIS ŞI PROOROCIT, CU LITERE DE FOC,  ÎN ACESTE PAGINI DE ÎNALT HAR!  Cei ce se tot plâng de “dispariţia Neamului Românilor”, să facă bine să citească aceste două adevărate “cărţi revelate/pentru Revelaţie”…]

Piatra de temelie a fost pusă la începutul lunii august 2010, când s-a dat startul concursului care invita autorii, pe principii ideologice, filozofice şi stilistice – libere, apartenenţi ai oricărui concept sau grupări sociolectice, la participarea cu poezie şi proză, în vederea selecţiei pentru cele două volume. Era prematur de anticipat travaliul acţiunii, dar echipa angajată în procesul de stocare şi de selecţie ale creţiilor literare s-a autodepăşit, astfel încât la închiderea uşilor,

să poată rosti „evrika!”, după cum emoţionant este ultimul fragment („Cuvinte simple de drum bun”) al însemnării domnului Grigore Timoceanu.

[…Acum sediul este închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte, iar „Echipa de aur”(cum ne-a botezat Dăncuş) nu se v-a destrăma uşor.

Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!]

Iată şi câteva date statistice care evidenţiază cele şase luni de muncă asiduă: din totalul de 15.579 de scriitori care au trimis creaţii, au fost publicaţi doar 120, dintre care 68 de poeţi şi 52 de prozatori, confirmaţi la sfârşitul selecţiei supervizate de către grupul consultativ format din poetul Ioan Es Pop, prozatorul Ioan Groşan şi criticul literar Felix Nicolau. Un punct forte şi salutar a constat în faptul că zece poeţi cuprinşi în Antologia de poezie au beneficiat de câte o parodie realizată de Lucian Perţa.

În tot acest demers, în această „nebunie” sclipitoare a literaturii, a fost implicat omul fără de care Ştefan Doru Dăncuş, probabil nu ar fi reuşit: directorul Gabriel Cojocaru şi editura pe care o conduce, editura Grinta.

Da, „Antologiile reviste Singur”, constituie cea mai mare realizare literară din ultimii douăzeci de ani. „…Adunând nume diverse din toate zonele ţării şi din aproape toate categoriile de vârstă, deopotrivă scriitori profesionişti şi debutanţi, Antologiile Revistei Singur sunt o imagine autentică a scrisului românesc din ultimii ani. Libera exprimare a tuturor autorilor, criteriile de selecţie proprii fiecărui autor, apoi diversitatea stilurilor cuprinse între coperţile celor două volume oferă o imagine de întreg, de complexitate foarte bine călăuzită de colectivul redacţional.”, consemnează scriitorul şi pictorul Constantin P. Popescu în articolul  „Antologiile revistei SINGUR – Flori din grădina cuvintelor”

Fondatorul revistei Singur nu a inventat roata, dar a descoperit spaţiul alternativ la „bisericuţele” din artă şi cultură, prin înfiinţarea Grupului Media SINGUR. „Singur”-aticul nu distruge, nu demolează, nu descurajează! În el ţipă lumea şi de-acolo defulează nevoia eliberării.

Nu oricine este capabil să accepte crezul semenului său, oricare ar fi acesta!

În literatură, de asemenea, cristalizarea anumitor grupuri literare au la bază negarea şi respingerea tendinţelor şi principiilor estetice diferite de cele pe care le adoptă ca viziune artistică „cvasitotală”. Teoria se poate extrapola şi în cazul unui concurs literar, acolo unde remarcaţi vor fi autorii cu structură poetică „după chipul şi asemănarea” juriului. Grupul, curentul, entitatea, religia, toate acestea îngrădesc spaţiul de manifestare liberă a individului. Eu afirm că nu trebuie să ne lepădăm de ele, ci să tolerăm ceea ce ne înconjoară chiar dacă nu este similar cu acţiunile şi înclinaţiile noastre, întrucât suntem parte a aceluiaşi întreg. Altfel, văzuţi de undeva de sus, vom arăta precum un câmp presărat de colivii – toate într-o altă colivie imensă. Ajunge, cred, una singură – cea din urmă!

Lipsite de comenzile pseudo-culturale comuniste, „Antologiile revistei SINGUR” şi-ar fi găsit locul de top în Istoria Literaturii Române. Cu toate acestea, copiii şi copiii copiilor noştri, chiar dacă timpul este imprevizibil şi poate le vor avea sau nu cuprinse în manualele şcolare, cu siguranţă însă, volumele de faţă – acest proiect va fi recunoscut peste vremuri ca primul act de pionierat întru simbioza entităţilor artistice.

Setea lui Dăncuş a fost potolită. Lacătele au sărit, uşile s-au deschis, „bisericuţele” s-au năruit, coliviile au fost spulberate. Grupul Media Singur a dovedit că punctele A şi B pot fi împinse cât mai departe pe segmentul de dreaptă al libertăţii. Eliberarea spiritului stă în puterea noastră.

Mărturie vor rămâne Antologiile Revistei SINGUR,. prin filtrarea verosimilului şi sugestivităţii indiferent de registrele stilistice – cea mai amplă acţiune literară de după 1989.