Averea lui Gojdu trebuie recuperata !

Prin activitatea sa Emanuil Gojdu a ajutat nu numai românii ci şi pe maghiarii din Ungaria, contribuind la formarea jurisprudenţei Statului Ungar modern prin introducerea limbii maghiare în locul celei latine în procesele susţinute în instanţă. Măsura valorii avocatului E. Gojdu a fost dată prin întocmirea în anul 1869 a testamentului său prin care a lăsat întreaga sa avere naţiunii române de origine ortodoxă din Transilvania şi Ungaria. Gojdu spunea: „din lăsămîntul acesta vroiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta numele Fundaţia Gojdu”. Fundaţia a funcţionat în perioada 1870-1952 construind un important complex imobiliar (curţile Gojdu) format din 8 clădiri mari în centrul Budapestei şi a deţinut acţiuni la cele mai mari  bănci ale Budapestei. Capii bisericilor din România sunt de acord că averea lui Gojdu trebuie recuperată. „Averea lui Gojdu nu e o problemă numai a bisericii ortodoxe, pentru că anul trecut biserica greco-catolică s-a solidatizat cu biserica ortodoxă în acest demers. Este un demers general al tuturor bisericilor pentru recuperarea proprietăţilor care au fost naţionalizate în timpul comunismului” precizează PS Sofronie Drincec  episcop al Oradiei, Bihorului si Sălajului (foto), dânsul fiind şi  secretar al Fundaţiei „Gojdu” din Ungaria.

Colega noastră, reporter la gazeta orădeană „Jurnalul de dimineaţă", prezentă la prima conferinţă de presă a noului Episcop orădean, a avut inspiraţia să noteze sinteza întrebărilor sale, şi o parte din cele formulate de către colegii de breslă prezenţi, împreună cu răspunsurile primite, pe care vi le redăm într-un mod lapidar sau în extenso.

 
Ierarhii ortodocşi interesaţi de lichidităţile financiare

„În Ungaria este puţin dificil pentru că  acolo există o altă lege a retrocedărilor, o lege care deja a operat, aşa că noi acum lucrăm un pic post-factum, dar tot lucrăm, adică nu ne lăsăm, pentru că dorim să se recupereze acest patrimoniu. Nu ne interesează clădirile în sine, cât suntem interesaşi de lichidităţile financiare, pentru că acest mecena, om deosebit de generos, a lăsat foarte mulţi bani pentru educarea, pregătirea culturală a conaţionalilor şi coreligionarilor săi, adică români ortodocşi. Ori noi ierarhii ortodocşi din Transilvania şi Banat suntem obligaţi moral să ne luptăm pentru respectarea testamentului lui Emanuil Gojdu” conchide PS Sofronie. Imperiul  financiar al lui Gojdu este estimat la aproximativ 3 miliarde de euro. Gojdu a precizat amănunţit, în testamentul său, modul în care trebuiau investiţi banii, cum să fie administrate activele companiilor, în aşa fel încît până în 2010 să poată fi ajutaţi toţi tinerii ortodocşi români „cu har şi dornici de învăţătură”. „Nu numai că nu o voi abandona, ci se va diversifica registrul preocupărilor mele în calitate de secretar general al Fundaţiei Gojdu. Există şi în Oradea bunuri ale Fundaţiei Gojdu, iar Oradea a fost întotdeauna un cap de pod al Fundaţiei, aşa încât, din noua misiune în care am fost chemat, cred că voi putea, cu mai multă putere, având şi aparatul juridic la îndemână, să fac cele necesare pentru recuperarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu. Aici nu poate fi vorba de voinţă politică a unei părţi sau a alteia, ci voinţa celui căruia ii aparţine testamentul şi a cărui voinţă trebuie respectată. În testament se spune răspicat că în administraţia fundaţiei nu pot să intre decât români ortodocşi, existând o precizare în acest sens. Este o foarte mare fermitate a lui în prinvinţa celor care urmau să beneficieze de banii pe care i-a lăsat. Este  cât de poate de normal şi limpede” a ţinut să explice Episcopul Oradei, Bihorului şi Sălajului.

Recuperarea averii Gojdu o bătălie de lungă durată

„Dincolo de acest aspect există problema actuală a unei moşteniri. Omul acesta şi-a lăsat moştenirea conaţionalilor şi coregionalilor săi. Este voinţa lui exprimată în testament. Atunci când cineva are o casă şi trece la Domnul  şi are o familie cu mai mulţi copiii , averea se împarte între moştenitori. La fel este şi în cazul Fundaţiei Gojdu. Omul a lăsat nişte bani prin testament pentru pregătirea unei elite intelectuale româneşti. Pentru asta ne luptăm noi” a mai ţinut să menţioneze PSS Sofronie Drincec. Mai mult decât atât, Înaltul părinte a relatat toate demersurile făcute de-a lungul timpului  de către Înalţii Ierarhi pentru recupararea averii Gojdu. „Aceasta este o bătălie de lungă durată, pentru că tot ceea ce a ţinut de lichidităţi a rămas în Ungaria după primul război mondial, conform tratatului de pace de la Trianon. Au fost foarte multe negocieri între partea română şi cea maghiară în toată perioada interbelică şi acestea s-au finalizat prin semnarea unui acord în 1937. Noi pe acel acord punem accentul, adică reprezentanţa fundaţiei care-i cuprinde pe toţi ierarhii ortodocşi din cele 3 Mitropolii ale Transilvaniei, Banatului Crişanei şi Maramureşului. Noi milităm pentru punerea în aplicare a acordului din 1937 pentru că datorită izbucnirii celui de-al doilea răzbii mondial, acordul nu a putut fi pus în aplicare. După terminarea celui de al doilea război mondial Biserica Ortodoxă Română aflată în Ungaria a fost pusă în posesia clădirilor, dar nu şi a banilor. Clădirile însă au fost naţionalizate în 1952. În curţile Gojdu şi-au desfăşurat activităţile mai multe şcoli româneşti imedit după sfârşitul războiului până în 1952. Colegiul ’Nicolae Bălcescu’, care în prezent funcţionează la Gyula, şi  care este liceu de stat în prezent, a funcţionat ca şcoală bisericească în curţile Gojdu din Budapesta. Cînd a venit Naţionalizarea, două guverne comuniste ale celor două ţări satelite Moscovei (Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară) au semnat un nou acord prin care au renunţat reciproc la pretenţii. Deşi am încheiat cu perioada de tristă amintire încă mai suntem tributari cu astfel de chestiuni acelor timpuri. Nu o să putem intra în legalitate până nu se lămuresc şi ultimele chestiuni , consecinţe ale acestei măsuri nedrepte care au fost dictate de alţii” conchide PSS Sofronie Drincec.

Înarmaţi cu multă răbdare

Pentru a putea fi  puse în aplicare prevederile acordului din 1937 , ierarhii sunt decişi să facă presiuni prin scrisori, intervenţii, până când se vor pune în aplicare. Sub nici o formă nu cedăm! „Suntem înarmaţi cu foarte multă răbdare. De altfel în Biserica Ortodoxă episcopii toţi sunt călugări şi noi toţi avem multă răbdare. Aşa cum un preasfinţit părinte episcop Emilian spunea: călugărilor, călugăriţelor aveţi multă răbdare pentru că voi aveţi tot timpul cât veşnicia. Noi lucrând cu veşnicia, mărturisim Împărăţia Cerurilor aici pe pămînt. Viaţa noastră are în permanenţă o dimensiune veşnică. La noi e mai pregnantă. Neavând familie copii ahirosindu-ne, dăruindu-ne bisericii, preocupările noastre sunt multe cu lumea de dincolo, rugăciuea şi răbdarea. Prin răbdare ajungem să vedem împlinite şi lucrurile acestea” afirmă episcopul.  În acest sens PS Sofronie a dat exemplu cazul catedralei patriarhale Sîntul Sava din Iugoslavia. În toate ţările care au căzut sub influenţa comunismului s-au petrecut lucruri similare. Înainte de începerea celui de al doilea război mondial la Belgrad s-a început construirea unei catedrale, respectiv Catedrala Sfîntul Sava aşezată pe  colină  unde au fost arse în timpul ocupaţiei turco-croate relicvele Sfîntului Sava care împreună cu tatăl său au devenit sfinţii naţionali ai Serbiei. Catedrala este gata abia în zilele noastre. În timpul celui de al doilea război mondial au fost oprite lucrările. Patriarhii sârbi au trimis scrisori ca să convingă autorităţile pentru reluarea lucrărilor, patriarhul Gherman de la Belgrad a scris nu mai puţin de 88 de scrisori în acest sens şi abia la începutul anului 1980 au fost reluate lucrările. Prea Sfinţia Sa a pledat ca şi în cazul nostru să  avem destulă răbdare şi să scriem numeroase scrisori pentru a se face dreptate. Gojdu a fost un mare patriot, care s-a gândit la români. Dintre marile personalităţi ale culturii româneşti care au beneficiat de burse ale Fundaţiei Gojdu amintim doar cîteva: Octavian Goga, Valeriu Branişte, Traian Vuia, Aurel Vlad, Victor Babeş, Ioan Lupaş, Aron Cotruş (şi mulţi alţii).