Avem nevoie de modele

Cei care îl cunosc îl respectă şi-l stimează pentru tot ceea ce a făcut pe tărâm profesional, pentru o familie model, dar şi pentru pasiunea de a duce până la apogeu, pentru calmul de invidiat de care dă dovadă în toate împrejurările.

S-a născut în Oradea, la 28 martie 1928, din părinţi orădeni, tata de profesie tâmplar, meserie pe care a îmbrăţişat-o şi el, cel mai mare fiu al familiei. Mai are doi fraţi născuţi tot în luna martie. Unul, cel mic, coincidenţă, s-a născut cu 16 ani mai târziu, tot în 28 martie. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Oradea, a încercat să facă şi o şcoală tehnică, dar a întrerupt-o imediat după război. S-a căsătorit cu Eugenia Barcu, din Săcele, judeţul Braşov. Nu a avut copii, dar a contribuit, material şi spiritual, la creşterea unei nepoate, care a ajuns inginer, şi a unui nepot, un bun meseriaş, mecanic auto la reprezentanţa Mercedes din Oradea.

 Un vis împlinit

Avea doar 7-8 ani. În fiecare dimineaţă se repeta acelaşi lucru: peste casă, prin zona străzii Horea, zbura cu o exactitate de ceasornic la joasă înălţime pentru a ateriza pe aeroportul din Oradea un "flet" francez (muscă), căra ziarele şi poşta din Capitală. De fiecare dată, ieşea în stradă să-l vadă cât mai bine. Noaptea îl visa, apoi, cum mergea aproape zilnic pe la atelierul de tâmplărie al tatălui său, şi-l imagina gata construit. A şi realizat primele aparate de zbor într-o formă mai rudimentară, aşa, din joacă. Dar niciunul nu a "vrut" să se desprindă de sol.

În perioada 1940-1944 i-au căzut în mână câteva reviste pentru copii care publicau şi schiţe de aeromodele, iar o librărie din localitate s-a şi profilat pe materiale necesare construcţiei acestora. Paralel, a frecventat şi un cerc de aeromodele înfiiinţat pe lângă liceul industrial forestier. Reuşeşte, în vara anului 1942, pe când avea 14 ani, să conceapă un aeromodel, acţionat tot de un cauciuc răsucit, dar care să şi zboare. Pista de lansare a fost turnul bisericii din Piaţa bisericii din cartierul Velenţa. Aparatul a trecut Crişul, aterizând pe locul unde se află în prezent ştrandul municipal, parcurgând cca 400-500 de metri. Era o performanţă, un record neomologat. A mai construit vreo 4-5 modele acţionate tot cu un motor de cauciuc.

Capul familiei la 13 ani

Între timp, însă, tatăl său a fost înrolat în armată, a plecat pe front, apoi, după război, a fost luat prizonier. Astfel, el a devenit capul familiei. Trebuia să muncească mult, alături de mama sa, ca să câştige bani să se poată întreţine, să-i poată creşte şi cei doi fraţi mai mici. Aşa că a fost nevoit să-şi întrerupă pentru câţiva ani această pasiune. A lucrat o perioadă operator de film la cinematografele din localitate.Întors acasă din prizonierat, tatăl său l-a luat sub aripa lui, l-a făcut ucenic la atelierul de tâmplărie unde a lucrat, timp de 4 ani.

Îl găsim aici până în toamna anului 1949, când se încorporează în vederea satisfacerii stagiului militar până în 1951. Întors acasă, lucrează aproape doi ani ca instructor la un cerc de aeromodele, iar apoi, timp de 38 de ani, neîntrerupt, la secţia de tâmplărie a CENTROCOOP Bihor, unde se confecţiona mobilă, cu precădere mobilier comercial pentru reţeaua de unităţi a acestui sistem. Aici a promovat toate treptele profesiei, a lucrat mulţi ani ca şef al sectorului de utilaje, ajutându-i pe mulţi tineri să se califice la locul de muncă.

Şi-a reluat pasiunea în 1955, odată cu înfiinţarea ramurii de aeromodele pe lângă Asociaţia Sportivă Plastor, iar în 1957 este trimis la un curs de calificare în aeromodele, organizat la Bucureşti. A participat la numeroase concursuri de unde s-a întors cu diplome şi cupe. De peste 20 de ori a obţinut titlul de campion naţional, luând parte şi la competiţii cu participare internaţională. Dar să ne oprim la câteva.

Câteva performanţe

Primul titlu mai important de campion la Campionatele Republicane de Aeromodele -Acrobaţie l-a obţinut la Iaşi, în august 1961, acelaşi titlu obţinându-l în următorii doi ani consecutiv la întreceri similare desfăşurate la Bucureşti, ceea ce i-a asigurat automat şi titlul de "maestru al sportului". Dar nu s-a oprit aici. Cucereşte în continuare titlul de campion la Campionatele Republicane şi ale Cupei României, în anii 1965, 1969, 1975 şi din 1986 până în 1989. De reţinut că şi nepotul său a cules câteva titluri de campion, mai ales la automodele de "Formula 1" – teleghidate.

Gheorghe Csoma, individual sau cu echipa, a reprezentat ţara noastră şi la o serie de concursuri internaţionale. Printre acestea vom aminti Campionatul Mondial de Acrobaţie, desfăşurat la Budapesta, în 1961, unde el s-a clasat cel mai bine din întreaga echipă. Cu un an mai târziu, la întrecerea amintită, desfăşurată la Kiev, a avut ghinion, i s-a oprit motorul în zbor (spune el despre acest incident mai în glumă, mai în serios, că, dacă ar fi înlocuit combustibilul folosit cu votcă rusească, aparatul ar fi mers sigur). În 1972, la un concurs internaţional de la Debreţin şi la altul similar de la Oradea, a obţinut primul loc. Tot pe cel mai înalt loc pe podium a urcat şi la Balcaniada de la Bacău, în 1977. Doi ani mai târziu, la Plovdiv, în Bulgaria, tot la Balcaniadă, obţine acest titlu şi pe echipe.

Amintiri…

Se cuvine subliniat că la Oradea a fost efectuat primul zbor din ţara noastră cu un "moto-model" teleghidat (condus prin radio). Această performanţă îi aparţine lui Gheorghe Csoma, graţie colaborării sale cu inginerul Adalbert Veres, radioamator, care a confecţionat staţia de telecomandă. Un alt fapt de care îşi aminteşte cu plăcere. Le-a dat de lucru tunarilor de la antiaeriană. Invitat, în septembrie 1996, la cea de-a 40-a aniversare a Divizionului 58 de artilerie antiaeriană Oradea, la un zbor demonstrativ, a pus în "stare de luptă" câteva baterii cu modele teleghidate în deplină siguranţă, care, să nu uităm, că în picaj atingeau viteza de peste 100 km/h. Desigur, artileriştii urmăreau ţinta. Pe masa sa de lucru am găsit în stare de finisaj un biplan englezesc, un model la modă pe la mijlocul anilor 30. E drept, după cum preciza, merge mai greu, mai ales cu finisajul, are probleme cu vederea. Va apela probabil la ceilalţi doi maeştri ai acestui sport, fratele mai mic sau nepotul. Între timp, ne-am amintit de anii '50, pe când făceam împreună armata la Craiova. Comandantul şcolii l-a luat sub "aripa ocrotitoare" şi pentru faptul că i-a ţinut lecţii de artă culinară, ca în Ardeal, apoi ani întregi, de Crăciun, era invitat să-i prepare preparatele din carne de porc. Ne-am amintit şi de campionatele republicane şi internaţionale de aeromodelism, de alte acţiuni comune care au constituit subiecte de reportaje pentru semnatarul acestor rânduri, demonstraţii urmărite cu viu interes în pauza unor importante meciuri de fotbal de la Oradea.

Iosif POPA

Documentar dintr-o posibilă carte, despre "101 bihoreni cu care ne mândrim", de autor.