Scriitorul

Am avut neplăcerea să constat în repetate rânduri atenţia (nemeritată) care i se acordă unora dintre tinerii scriitori. Foarte mulţi, "discipoli" ai lui Becali, aroganţi plini de ifose şi ignoranţi. Dau verdicte, fac afirmaţii gratuite, scuipă golăneşte şi se împung între ei ca nişte câini turbaţi. Mulţi dintre ei sunt colaboratori la diferite publicaţii literare. Nu ezită să ne expună public filozofiile lor rupte-n coate şi teorii ale conspiraţiei. Nu ştiu să fie responabili, lovesc brutal şi fug ca nişte laşi.

Dacă îndrăzneşti să-i contrazici, coboară iadul peste tine, eşti luat în şuturi şi trimis la origini. Nu doar scriitorul tânăr are această îndărătnicire. Am întâlnit din nefericire şi scriitori cum multă experienţă, trecuţi de prima bătrâneţe, încrezuţi, cărora le-a rămas întipărită în minte afirmaţia: "Pe vremea mea…". Ne dau lecţii de filozofie şi literaturi comparate.

Nici "cei mari" nu ezită să se împungă între ei, de multe ori ridică prostia la rangul de artă. Când îi vezi cum se împung copilăreşte şi îşi dau unii altora lecţii, ţi-ai dori să mai fi odată copil. Unui copil nu-i poţi reproşa prea multe, în inocenţă vârstei lui, nu înţelege multe, dar când e vorba de scriitori cu 2-3 doctorate, profesori universitari, oameni în toate facultăţile mintale, nu poţi să nu te întrebi de ce a lăsat Dumnezeu prostia? Poate tocmai pentru a face deliciul celor mici, plictisiţi de desene animate.

În oraşul natal, Calan, au fost prezenţi în luna Mai, la invitaţia organizaţiei locale PSD, un grup umoristic, Vacanţa mică. Doi jalnici glumeţi, fără niciun haz, care ar fi trebuit să ne facă să râdem. Replici banale pe o muzică de mahala. În jur, în parc se jucau de 5-6 copii până în 6 ani, cu mult mai simpatici ca aceşti jalnici glumeţi lipsiţi de haz ce mi-au stârnit compasiunea……au ucis simţul umorului. Noroc cu acei copii simpatici. Asemeni jalnicilor glumeţi se comportă şi unii dintre scriitori. Fac gesturi prosteşti, se strâmbă, îşi dau replici banale…