Între lanţul slăbiciunilor şi lanţul suspendărilor

Toată această îngrijorătoare ofensivă pentru acapararea puterii depline în stat printr-o inabilă suită de suspendări (suspendarea atribuţiilor fireşti ale instituţiilor într-un stat cât de cât democratic, suspendarea lui Băsescu, urmată de foarte probabila suspendare a României din Consiliul Europei) este dirijată de sinistrul cuplu Iliescu-Voiculescu: primul, o fosilă bolşevică, ce demult trebuia sa fie la mititica pentru imensele prejudicii aduse ţării, cel de-al doilea un tâlhar de securist, care se teme să nu ajungă să-i ţină companie “eroului” Adrian Năstase. Penibilul duet Ponta-Antonescu nu poate să fie decât după chipul şi asemănarea cu mai sus amintitul cuplu, parcă eternizat de fatalitate întru minciună şi necinste şi spre dezastrul definitiv al sărmanilor români: Ponta – un apreciabil mincinos şi un foarte primitiv plagiator, Antonescu – un birepetent neîmplinit ca intelectual şi – după cum aflu de pe Internet – un ambiţios pe deplin împlinit ca turnător sub numele codificat de Porumbacu, acuzaţie adusă şi probată de jurnalista Simona Fica.

N.B.Este adevărat că Partidul Naţional Liberal înseamnă partidul celor două mari realizări româneşti – modernizarea şi Marea Unire. Dar acela a fost partidul Brătienilor. Actualul partid, doldora de oportunişti şi turnători de mare calibru (Dan Amadeus Lăzărescu, Mircea Ionescu-Quintus, Constantin Bălăceanu-Stolnici etc.) nu mai reprezintă nici măcar umbra a ceea ce era cândva, acuma când, silit de ambiţii şi interese oligarhice, pur şi simplu s-a lăsat absorbit de stânga socialistă, în acest chip iresponsabil trădându-şi nobilele sale idealuri până la deplina pierdere a identităţii politice. Dintre toţi liderii actualilor liberali, lideri care au avut ghinionul să fie demascaţi şi arătaţi cu degetul, merită cu adevărat cuvinte de apreciere doamna Mona Muscă. Şi când te gândeşti că ea era infinit mai puţin vinovată ca aceia care se lăudau nu demult că, într-adevăr, au turnat pe bani, dar din acei bani au ajutat familiile al căror cap (tată şi/sau soţ) a fost întemniţat în urma denunţului! Cu adevărat un cinism monstruos. Dar retragerea demnă şi discretă a doamnei Mona Muscă reprezintă, din păcate, o excepţie, şi noi ştim prea bine că nu se face primăvară cu o singură floare…

Bun, dacă Băsescu este acuzat că, în vremuri de criză, i-a adus pe unii români la sapă de lemn (dar nu poate fi acuzat şi de încălcarea Constituţiei, lucru care n-a putut fi dovedit prin probe concludente şi zdrobitoare nici măcar de înverşunaţii săi “judecatori” din USL!), actualii acaparatori ai puterii se dovedesc deosebit de inventivi în eludarea instrumentelor constituţionale şi inepuizabili în demolarea a tot ce poate fi demolat, inclusiv fragilul prestigiu internaţional al României.

Lasându-se în continuare intoxicaţi de Antene, românii riscă să schimbe un cal costeliv cu un măgar răpciugos. Dacă tot avem tendinţa de-a acuza pe cineva de derapaje politice şi neajunsuri sociale, atunci s-o facem nepătimaş, raţional şi cu dreptate, adică nedând o clipă uitării starea înfloritoare a necinstei şi ciocoismului din epoca iliesciană. Şi încă ceva. În acele vremuri de tristă amintire s-a consumat capitalul politic câştigat prin jertfa tinerilor, pentru a se pune bazele unui stat profund corupt şi criminal (vezi mineriadele), iar acuma ţinem cu tot dinadinsul să dăm cu piciorul la bruma de capital democratic dobândită cu atâta trudă şi atât de multe jertfe sociale.

P.S.După anunţarea suspendării lui Băsescu, m-am uitat cu groază şi oroare la feţele exultând de hidoasă fericire ale “demonstranţilor” din Piaţa Universităţii. Taman ca după capturarea şi asasinarea cuplului Ceauşescu de către Iliescu şi ciracii lui, cu toţii grăbiţi să umple “vidul de putere”. Şi l-au umplut atât de bine, încât nu după mult timp din ce in ce mai mulţi români au început să regrete vremurile ceauşiste, uitând sau străduindu-se să uite lipsa de libertate şi incredibilile umilinţe la care au fost supuşi. Din nou se caută un ţap ispăşitor pentru starea dezastruoasă în care se află ţara, stare care – de altminteri – se adânceşte grabnic de la o zi la alta (vezi prăbuşirea leului şi a credibilităţii României), facându-i uitaţi pe adevăraţii făptaşi, care au acţionat şi continuă să acţioneze din umbră, manevrând şi distorsionând după vrerea lor judecata primară a grosului românilor – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Iliescu, spiritul treaz al lui Adrian Nastase etc. Dă, Doamne, mintea românului cea de pe urmă!