Atitudine
Iaurtul de plastic
Piata iaurtului cunoaste o dezvoltare si o expansiune foarte interesanta.
Incet , incet tot mai multe firme incep sa isi dezvolte politici nationale. De la consumatori de marci regionale , romanii s-au transfirmat in consumatori de marci nationale si internationale. Marii jucatori au investit in promovare, ambalaje, retete, marci si distributie.
Pana aici totul pare a fi conform regulilor unei economii de piata.
Ei bine nu tocmai …. Sa va explic.
Fiecare cupa de iaurt si nu stiu de ce dar ele sunt fie foarte mari fie din ce in ce mai mici , contine pe langa produs si ambalajul. Ei bine aici este problema. Ambalajul este mai scump ca produsul in cazul iaurturilor de gramaje mici pentru copii. Si acestea au o pondere destul de ridicata in cadrul segmentului iaurturi. Pe langa ambalaj mai vine si eticheta pe care unii producatori s-au gandit sa o faca … din plastic. Arata mai bine si este mai rezistenta este argumentul lor. Asa o fi dar numarul mare de cupe vandute face ca aceste ambalaje + etichete sa ajunga … la gunoi. Si pentru ca in Romania nu este bine implementata selectarea rezidurilor practic plasticul acela ajunge la groapa de gunoi care ar fi trebuit sa fie ecologica. In cele mai multe cazuri nu e. Poluarea mediului este astfel primul lucru pe care companiile producatoare de iaurt nu il platesc si nu si-l asuma.
Al doilea este iresponsabilitatea cu care aceleasi companii creaza tipare de consum. Iaurtul este in principiu un aliment bun, minunat chiar dar consumul lui exagerat nu asigura un necesar alimentar echilibrat. Plus ca unii producatori prezinta iaurtul ca fiind si o chestie de moda, cool care are binefacerile unui „tratament” natural. Ca nu este asa nu trebuie eu sa demonstrez mai ales cand produsele respective se bazeaza pe culturi selectionare si pe mult, mult lapte praf.