Atitudinea

Am parcurs un studiu, nu neaparat axiomatic, dar destul de convingator, asupra unei intrebari despre care, pe buna dreptate, se poate spune ca ne cam chinuie pe noi cei din afara lumii civilizate si bogate: “cine si ce face diferenta intre tarile bogate si cele sarace?”        

Studiu vast, care pe masura ce-l parcurgi ai posibilitatea sa elimini, unul cite unul, toate eventualele argumente obiective de care cineva s-ar putea ajuta in intentia de a raspunde acestei intrebari. Cauzele acestor diferente sint, vom vedea, subiective.

Sint tari bogate si tari sarace dar, cele bogate nu sint asa datorita, cumva, vechimii lor. Nici vorba. Vezi India, vezi Egiptul, tari foarte vechi si in acelasi timp destul de sarace. La antipozi se afla Australia si Noua Zeelanda, despre care multi nici nu stiu ca exista, dar care de la an la an devin tot mai prospere.

Nici resursele naturale nu sint cele care fac diferenta. In acest sens este data ca exemplu demn de invidiat, Japonia.   Teritoriu mic, muntos, resurse naturale extrem de reduse, dar Japonia se pare ca este a doua putere economica mondiala.   Nu departe de ea se afla Elvetia, tara pe care munca si ordinea au transformat-o in casa de bani a lumii.         

Nici macar rasa, sau inteligenta oamenilor vreunei tari nu pot influenta masiv starea economica a acesteia.         

Si atunci, ce face diferenta?         

ATITUDINEA persoanelor produce diferenta.

Studiul comportamental al indivizilor din tarile bogate a demonstrat ca acestia aplica invariabil un numar de zece reguli existentiale de baza:
-etica morala si sociala;
-ordinea si curatenia;
-integritatea si cinstea;
-punctualitatea;
-responsabilitatea;
-dorinta de perfectionare;
-respectul pentru legi si regulamente;
-respectul pentru drepturile celorlalti;
-dragostea de munca;
-efortul pentru economie si modestie.

Este aproape imposibil ca cineva care parcurge acesti zece pasi ai reusitei unora, sa nu incerce sa constate cum stam noi, romanii, in acest sens.         

Rezultatul se vede din avion. E jale.         

Despre ce etica se poarte vorbi in Romania actuala in care coruptia, mita, invirtitul si descurcatul reprezinta adevarate modele comportamentale?   Despre ce ordine si curatenie se poate vorbi intr-o tara tot mai tiganizata? Ce integritate si cinste? Uitati-va, stimati cititori, la imensa aversitate  a omului de rind fata de una dintre institutiile capitale ale statului anume, Parlamentul Romaniei. Aceste, in marea lor majoritate, lipitori numai de cinste si integritate nu pot fi “banuite”. 

In acest sens imi permit sa vin cu un singur exemplu care, chiar daca s-a consumat cu ceva vreme in urma, ramine, totusi, strigator la cer. In cursul lunii aprilie a anului 2006, una dintre cele mai grele perioade prin care-a trebuit sa treaca poporul roman datorita dezastrelor naturale cu care acesta a dat piept, indivizii trimisi in parlament de catre acest popor isi faceau parte, din bugetul tarii, de sume forfetare in valoare de zeci de milioane pentru fiecare persoana (cca 80.000.000 rol), sau isi cumparau, desi mai aveau altele, telefoane mobile de servici din gama 3G !!!   Si toti acesti indivizi se duc la serviciul in care, repet, au fost trimisi de catre exact cei pe care acum ii ignora cu desavirsire si au arborata pe frontispiciul salilor de sedinte Sfinta Cruce Crestina, care sta asezata pe fundamentul unor doua teze capitale: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau” si “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”.  Atit de mult isi iubesc ei aproapele incit, cind acesta a ramas fara agoniseala strinsa intr-o viata, sau poate chiar in doua, ajutorul pe care l-a primit de la domnul senator si de la domnul deputat a constat in indiferenta strigatoare la cer oferita de catre acesti imbuibati care din punct de vedere moral reprezinta cea mai dezgustatoare clica profesionala a acestui napastuit popor. Adevarat ca pestele se-mpute de la cap.         

Nu stiu cu punctualitatea cum stam, dar stiu ca responsabilitatea la romani “este sublima, dar lipseste cu desavirsire”. Sa vina cineva care ar contesta aceasta, cu trei exemple, din `89 incoace, de trei demisii de onoare ale unor functionari publici, contestati in vreun fel pentru probitatea lor profesionala. Daca s-ar fi-ntimplat aceasta, ar fi-nsemnat sa avem un firesc act de responsabilitate a unui roman cu functie publica, odata la cinci ani. Nu exista asa ceva.          

Cu dorinta de perfectionare s-ar putea sa stam mai binisor, in special pe segmentul tineret, dar ce facem cu respectul pentru legi si regulamente?   Pai, asta este tara in care nu se respecta nici o norma juridica, daramite vreuna morala pentru a putea vorbi cumva si despre drepturile celorlalti.   Si stiti care este raul cel mai rau?  Acela ca incalcarea legilor nu vine din partea cetatenilor aflati la talpa tarii.  Daca ar fi asa , astia ar trebui si-ar putea fi corijati de catre ceilalti care monitorizeaza si conduc masele de romani.  Ei bine, la noi lucrurile sint tocmai invers. La noi, asa cum am vazut si mai sus, lupii sint paznici la tarcul oilor. E jale.          

Cind citesc despre dragostea de munca mi-aduc aminte de acel banc, inspirat din realitate, in care o echipa de muncitori japonezi lucra in proximitatea uneia de muncitori romani.  Primii lucrau 10 – 12 ore si bineinteles ca ii deranjau cu zgomotul pe care-l faceau pe romanii care, dupa 4 – 5 ore de munca, trebuiau sa mai si chefuiasca. Acestia din urma i-au apostrofat pe primii intrebindu-i de ce “trag” asa de tare ?   Raspunsul a fost implacabil: “noi muncim pentru Japonia”.   Dar si japonezii i-au intrebat pe romani, de ce-o tin landra intr-un chef ?     Raspunsul a fost demolator: “pentru ca pe noi ne doare-n c.. de Japonia voastra”.          

Iar despre ultima regula din cele zece, trebuie sa recunoastem stimati concetateni ca ne aflam in deplina consonanta cu proverbul: “chelului, tighie de margaritar ii mai trebuia”.  

Sintem saraci lipiti pamintului, dar numarati BMW-urile si Mercedes-urile de pe strazi.   Nu avem dupa ce bea apa-n casa, dar verificati statisticile de consum ale unor doua produse: tigari Kent si cafea Jacobs.   Sintem tara in care din zece IMM-uri deschise si demarate in ianuarie, prin decembrie mai functioneaza vreo trei dar, primele investitii pe care le vor face patronii dupa o luna – doua de functionare vor consta in achizitionarea cel putin a cite unui “A-8” asta asa, ca sa se vada ca ne ocupam cu dezvoltarea unei afaceri si nu cu lichidarea ei ?!   Halal dragoste pentru economie si modestie.         

Deci, pentru a avea succes, precum tarile bogate, trebuie sa facem si noi ceea ce fac si ei. Numai ca ei fac deja si-o fac de ani buni, pe cind noi trebuie sa ne schimbam, iar aceasta schimbare, pentru a fi una de fond si consistenta, trebuie sa vina din interiorul fiecaruia dintre noi.   Pentru ca altminteri, s-ar putea sa vina ziua cind cineva, poate strain de acest neam, va striga catre noi: “romani, va ordon, schimbati-va atitudinea”. Si s-ar putea sa nu ne convina aceasta, cind va trebui sa executam la ordin, ceea ce ar fi firesc sa infaptuim pur si simplu: schimbarea actualei mentalitati care ne duce catre acest stil de viata total prapastios, cu una mult mai crestina, mai etica si mai constructiva.