Vasile Bogdan: Trei filme de scurt metraj
De curând am scris un articol (Păcală la Sydney) despre artistul român, Călin Dan şi participarea sa la expoziţia „Sydney Biennale 2006”. Într-o discuţie telefonică, avută pe această temă, cu un poet din Melbourne, mi s-a adus la cunoştinţă, în termeni foarte laudativi despre un alt cineast român, devenit peste noapte, admirat şi cunoscut de românii stabiliţi în oraşul de pe Yarra [important râu australian care străbate oraşul Melboune, capitala statului Victoria n.a]. Am aflat atunci că la canalul de televiziune C31 (care emite la Melbourne şi în statul australian Victoria), a fost prezentat, în cadrul emisiunii în limba română, un film de scurt metraj al regizorului timişorean Vasile Bogdan. Dorind să aflu despre ce este vorba l-am contactat prin e-mail pe dl. Ben Todică [Benoni (Ben)Todică, cineast australian de origine romănă, stabilit la Melbourne, Australia. Lucrează ca regizor, operator de film şi producător al emisiunii în limba română „Mozaic Românesc” şi „O lume” a canalului de televiziune C31 Melbourne. În anul 2004, fiind nominalizat in categoria „The Best Arts & The Best Faith Program” cu filmele: „Mormintele cu crucile” şi „Botezul”, de către National Community Television (Australia) n.a.] pentru a afla mai multe detalii. Acesta, binevoitor, în numai câteva zile, mi-a trimis prin poştă un DVD, titrat „Vasile Bogdan: Trei filme de scurt metraj”, specificându-mi că fiind în vacanţă la Timişoara, s-a întâlnit personal cu autorul, un foarte talentat cineast şi că a fost încântat de producţiile acestuia. Am vizionat cele trei filme şi am rămas la rându-mi impresionat. Cele trei filme de scurt metraj, având tematici diferite sunt produse de Televiziunea Timişoara. Am să încerc să vi le prezint sub formă de rezumat:
Pavel Chinezu [Chinezu, numele nu are nici o legătură cu China, fiind doar o pronunţare dialectallă a cuvântului cneaz n.a], un erou bănăţean
Producţie a studiourile TV Timişoara. Realizator şi regizor: Vasile Bogdan. Imaginea: Nicolae Zambori, Iuliu Teer, Marius Danci şi Gheorghe Şfaiţer. Coloana sonoră: Formaţia Phoenix. Text: Ştefan Foarţă şi Andrei Ujică. Durata: 32 minute.
Pelicula conţine date importante, culese cu migală din arhive, despre acest erou al poporului român despre care este bine să se ştie. Investigaţiile făcute de cineast, aduc la lumină documente şi informaţii despre personalitatea celui care a fost Pavel Chinezu. S-a născut în 1432, într-o famile simplă, tatăl său fiind morar într-un sat bănăţean. Legenda spune că a fost remarcat pentru forţa sa, de către Matei Corvin, atunci când acesta însetat se opreşte la moară şi cere o carafă cu apă. Pavel cel puternic, i-o aduce pe o piatră de moară în loc de tavă. Regele fiind impresionat de acest gest, îi oferă un loc de cinste în oastea sa. Acceptă, din dorinţa de a lupta împotriva cotropitorilor turci, care îi uciseseră mama, şi se înrolează în armată ca militar de profesie. În scurt timp devine căpitan al Timişoarei şi al Timişului, ajungând în 1468 la gradul de general. Pentru faptele sale de vitejie a fost înobilat cu titlul de Comite [Comite, termen derivat din latinescul comes care poate însemna preanobil, conte, baron regal, jude regal, conducător al cetăţii etc. Titlu de nobleţe n.a] de Maramureş, iar mai apoi Comite de Timiş, dându-i-se dreptul să aibă propria-i stemă şi autoritate asupra banilor de Severin. Repurtează mai multe victorii împotriva turcilor, printre care cea mai glorioasă este cea din anul 1479 de la Câmpul Pâinii, de lângă Orăştie. Ctitoreşte o biserică în localitatea Nagyvászony [Nagyvászony, localitate situată în Ungaria, în partea de nord a lacului Balaton. Ruinele bisericii construite de Pavel Chinezu (Pál Kinizsi) sunt un punct de atracţie a turismului local n.a], fapt pentru care în 1482, Papa Sixt al IV-lea îi recunoaşte meritele şi îi acordă iertarea tuturor păcatelor. S-a stins din viaţă în 1494. Cunoscuta formaţie Poenix, i-a dedicat lui Pavel Chinezu o frumoasă balada numită „Leat 1479”. Aceasta ilustrează coloana sonoră. Imaginea peliculei este foarte bună, observându-se mâna unui profesionist. Foarte explicative şi bine documentate sunt comentariile lui Ioan Haţegan, doctor în istorie (Academia Română, Timişoara), a dr. Ion Drăgan, director al Arhivelor Naţionale (Cluj) şi Mihai Căstăian, directorul muzeului din Orăştie.
Traian Vuia
Producţie a studiourile TV Timişoara. Realizator: Vasile Bogdan. Regia: Gheorghe Şfaiţer. Imaginea: Gheorghe Şfaiţer, Mircea Plopeanu, Florin Moldovan. Editor imagine: Zsuzsanna Cseresnyes. Muzica: Ilie Stepan. Sunet: Florin Vârjan. Comentatori: Dinu Tity şi Vasile Bogdan. Durata: 22 minute.
Filmul, începe cu o încântătoare melodie cântată la acordeon de Pierre Solange din albumul „Mousette de Paris”. Naraţiunea, foarte consistentă în informaţii inedite, ne poartă prin istoria zborului, de la Icar, la meşterul Manole, apoi la schiţele lui Leonardo da Vinci, până la pionierii dirijabilului. Ajungem în Banatul românesc, unde în satul Surduc, comuna Bujorul Bănăţean se naşte la 17 august 1872, Traian Vuian, cel care va deveni la nici 35 de ani, primul om din istorie care s-a ridicat de la sol cu un aparat mai greu decât aerul. Aflăm despre părinţii săi, mama Ana Vuia, iar tatăl său preotul Simion Popescu. De la tată a moştenit speranţa şi dorinţa de a răzbi, iar de la mamă, dorinţa de a zbura ( fapt care explică dece acesta a preferat şi a folosit numele de familie Vuia). Şcoala primară o face la Făget, iar liceul la Lugoj. Liceean fiind, proiectează prima machetă de avion. A mai construit o interesantă morişcă cu ax vertical, acţionată de mână, un aparat fotografic original şi o locomotivă de jucărie acţionată cu aburi. Dupa bacalaureat, pleacă la Budapesta unde se înscrie la Institutul Politehnic care însă îl părăseşte după un an din lipsă de mijloace financiare. Se înscrie la facultatea de drept, care o absolvă în 1901, când îşi ia şi doctoratul. Lucrează în avocatură dar îşi continuă studiile de mecanică. La 1 iulie 1902 ajunge în capitala Franţei unde ideea zborului cu aparate mai grele decât aerul abia aştepta să prindă viaţă. Avea în valiză macheta unui aparat de zbor pe care l-a numit „aeroplanul-automobil”. La 16 februarie 1903 prezintă Academiei de ştiinţe din Paris un proiect îmbunătăţit de avion. Propunerea sa nu este băgată în seamă, cu toate că devansa cu 10 luni zborul fraţilor Wright, dar al căror avion fusese lansat cu o catapultă. Între 1903-1906 studiază principiile aerodinamicii, maştereşte machete de avioane în atelierul său de la Montesson şi îşi perfecţionează „aeroplanul-automobil”. Vuia îşi brevetează invenţia mai întâi în Franţa (15 mai 1903) şi apoi în Anglia. La data de 18 martie 1906, românul Traian Vuia, este primul om din istorie care se desprinde de la pământ prin mijloace proprii. Au urmat apoi alte experienţe. Brazilianul Santos-Dumont, cu o regie bine pusă la punct, la 12 noiembrie 1906 se ridică în aer cu avionul său „La Bagatelle” şi declară ziariştilor că el a fost primul. Aceştia au umplut ziarele cu aceasta ştire eronată, care până la urmă devine oficială, cu toate că există documente scrise care atestă că Traian Vuia ar fi zburat cu câteva luni inaintea lui Santos-Dumont. Rămânând la Paris, acesta lucrează la proiectul unui elicopter şi inventează generatorul cu aburi. În 1917, alături de alţi romani contribuie la constituirea „Comitetului Românilor din Transilvania şi Banat”. Aceştia editează şi revista „La Transilvanie” printre colaboratori fiind şi Vuia. Este delegat să participe în cadrul „Frontului Naţional Român” la Conferinţa de Pace de la Versailles (Palatul Trianon), având calitatea de consilier. În cel de al doilea război mondial a condus mişcarea clandestină de rezistenţă a românilor din Franţa. Lipsit de mijloace materiale, sărac şi bolnav se întoarce acasă în 1950, trecând în eternitate curând după aceea. Celebre i-au rămas cuvintele: „Ce importanţă are cine a făcut un lucru, important este că el există. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci pentru gloria genului uman”.
Memoria scenei. Teatrul vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa
Producţie a studiourile TV Timişoara. Realizator şi regizor: Vasile Bogdan. Imaginea: Olimpia Vuia şi Iuliu Teer. Durata: 30 minute.
După cum ne relateză scriitorul Ion Bota, directorul actual al teatrului, acesta este cel mai vechi teatru din spaţiul românesc. Construcţia a fost terminată la 1 iulie 1817 şi pusă la dispoziţia „Clubului diletanţilor”, o trupă de teatru locală formată din amatori. În aceea perioadă oraşul Oraviţa făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. La inaugurarea edificiului a venit însuşi împăratul Francisc I, împreună cu împărăteasa Augusta Carolina. Primul spectacol s-a numit „Gelozia umilită”. Teatrul a devenit foarte repede faimos în imperiu. Multe trupe de seamă din Berlin, Budapesta, Viena, Belgrad, Vârşeţ, Iaşi, Bucureşti au jucat pe această scenă. La finele lunii august 1868, chiar Mihai Eminescu ajunge la Oraviţa însoţind trupa de teatru a lui Mihai Pascaly unde era sufleur şi secretar II, venit cu spectacolul „Doi profesori procopsiţi şi neprocopsiţi” dramatizare după lucrarea „Mihai Viteazu” a lui Dimitrie Bolintineanu. În 1891, „Bolshoi Teatr” din Moscova, prezintă un spectacol de balet al cărui stea era celebra Nadia Slavianski. În „Cartea de aur a teatrului” sunt semnate nume importante precum: Matei Millo, Zaharia Bârsan, compozitorul George Enescu, cântăreaţa Maria Tănase, Mişu Fotino, Traian Grozăvescu, regizorul Ion Cojar, ş.m.a. Filmul este construit pe baza imaginilor de arhivă, fotografii locale şi interviuri cu foştii actori amatori, ajunşi în prezent la vârsta senectuţii.
Cine este cineastul Vasile Bogdan?
Născut în Timişoara, la 26 august 1946. a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. Prozator, publicist, redactor de radio şi televiziune. Actualmente realizator de programe la Studioul Timişoara al Televiziunii Române. Debut literar, 1965, cu un reportaj literar în revista „Orizont” din Timişoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. În anul 2003 i s-a decernat „Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate literară” a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe volume printre care:
– Reşiţa dincolo de cuvinte (Publicistică), Editura Facla, Timişoara, 1979
– Lungul drum al Dunării spre soare (Publicistică), Editura Sport-Turism, Bucureşti,1982
– Evenimentul (roman), Editura Eminescu, Bucureşti, 1984
– Ei l-au cunoscut pe Enescu (mărturii), Editura Albatros, Bucureşti,1986
– Dorana (roman), Editura Eminescu, Bucureşti,1986
– Sever Bocu, un destin zbuciumat (roman – publicistică), Ed. Augusta, Timişoara 1999
– Miracolul Timişoara (publicistică), Editura Timpul, Reşiţa, 2000
– Constantin Gruescu, L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik, volum îngrijit şi postfaţat de
Vasile Bogdan, Editura Augusta, Timişoara, 2004
Pentru filmele realizate, cineastul Vasile Bogdan, a fost distins cu nenumărate premii:
– 1996, Premiul pentru film documentar al Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din
România (A.P.T.R.) pentru filmul „Şvabii din Banat”, regia şi imaginea Gheorghe
Şfaiţer, editor imagine Zsuzsanna Cseresnyes
– 1996, Premiul A.P.T.R. pentru cel mai bun film – portret pentru filmul „Traian
Grosăvescu” [Traian Grosăvescu (Grozăvescu), 1895-1927, faimos tenor român născut la Lugoj, judeţul Timiş n.a], regia şi imaginea Gheorghe Şfaiţer, editor imagine Corina Vârjan
– 1997, Premiul A.P.T.R. pentru cel mai bun film – portret pentru filmul „Traian Vuia”
regia şi imaginea Gheorghe Şfaiţer, editor imagine Zsuzsanna Cseresnyes
– 1998, Premiul pentru scenariu la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de
Film Etnologic de la Belgrad (Iugoslavia) pentru filmul „Biserica răstignită”, imaginea
Marius Danci, editor imagine Zsuzsanna Cseresnyes
– 1998, Premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul „TeleVest” pentru filmul
„Biserica răstignită”;
– 1999, Premiul „Permanenţe spirituale” al A.P.T.R. pentru filmul „Biserica răstignită”,
menţiune specială A.P.T.R. pentru imagine, Marius Danci
– 1999, Premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul „TeleVest” pentru filmul
„Un destin zbuciumat, Sever Bocu”, imaginea Alfred Schupler, editor imagine
Zsuzsanna Cseresnyes
– 2000, Premiul A.P.T.R. pentru cel mai bun eseu cinematografic pentru filmul
„Iartă-mă, pământule”, imaginea Constantin Gogoţ, editor imagine Constantin Buţă
– 2000, Premiul de Excelenţă pe anul 1999 acordat de Asociaţia Presei Timişorene
– 2000, Premiul pentru eseu cinematografic la Festivalul „TeleVest ” pentru filmul
„Iartă-mă, pământule”
– 2001, Premul III la Festivalul Internaţional de Videofilm Documentar „Ethnos” de la
Bacău pentru filmul „Tata Oancea”, realizat împreună cu Diana Trocmaier, imaginea
Constantin Gogoţ, Olimpiu Vuia, Radu Ionescu, Alfred Schupler, editor imagine
Constantin Buţă
– 2001, Menţiune la Festivalul Internaţional de Film Documentar „Nişte ţărani” pentru
filmul „Tata Oancea”, realizat împreună cu Diana Trocmaier
– 2001, Premiul pentru regie la cea de-a X-a ediţie a Festivalului Internaţional de film
etnologic de la Belgrad (Iugoslavia) pentru filmul „Iartă-mă, pământule”
– 2001, Premiul Special al Juriului la Festivalul naţional „7 arte” de la Călăraşi pentru
filmul „Tata Oancea”, realizat împreună cu Diana Trocmaier
– 2001, Premiul Special al Juriului la Festivalul Internaţional de Film Documentar,
ediţia I, de la Chişinău, Republica Moldova, pentru filmul „Tata Oancea”
– 2002, Premiul Centrului Naţional al Cinematografiei la Festivalul naţional de film
„7 arte”, ediţia a IV-a, Călăraşi pentru filmul „Caragiale după gratii”
– 2003, Menţiune la a V-a ediţie a Festivalului Internaţional ECO – ETNO – FOLK FILM,
organizat de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani” pentru filmul
„La Obreja biruind Lumina”
– 2004, Premiul A.P.T.R. pentru Portret pentru filmul „Popa saşilor”
– 2005, Premiul pentru cel mai bun film making off la Festivalul „7 arte” de la Călăraşi