Doar colindele le mai rămăseseră, cântecele vechi ce povesteau despre miracolul zilei de Crăciun…
A fost odată ca niciodată o ţara frumoasă, bogată si binecuvântată între toate ţările de pe pamânt, căci era locuită de oameni harnici, curajoşi, drepţi şi cu frica lui Dumnezeu. Ei trăiau în bună înţelegere unii cu alţii, fiind totdeauna bucuroşi de oaspeţi şi gata de a da o mână de ajutor celor în nevoie.
Dar iată că asupra lor s-au abătut vremuri grele. Pe tronul împărăţiei s-a urcat un împărat ciudat şi întunecat la minte. El a alungat Adevărul cel bun şi drept din ţară şi a ridicat Minciuna la rangul de mare sfetnic. Încet, încet, Minciuna a pus stăpânire pe toată împărăţia şi a trimis oşteni credincioşi până la marginile cele mai îndepărtate cu porunca de a le păzi cu străşnicie, nu cumva Adevărul să pătrundă iarăşi în ţară.
Oamenii îşi ţineau capetele plecate să nu mai vadă urâţenia Minciunii şi păstrau lumina Adevărului în inimile lor. Cel mai greu le era însă iarna, când în toată lumea se sărbătorea sfânta Zi a Crăciunului ce aducea bucurie şi speranţă prin naşterea Mântuitorului, Împăratul Adevărului şi al Luminii, cel ce avea să învingă pentru totdeauna Minciuna şi Intunericul. Această credinţă pe care o aveau oamenii de la bunii şi străbunii lor, nu era pe placul împăratului şi al sfetnicilor lui de nădejde. Aşa că au dat poruncă aspră ca nimeni să nu mai sărbătorească Ziua de Crăciun, iar cel ce va îndrăzni să facă altfel va putrezi în temniţele ascunse ale împărţiei.
Pentru a fi sigur că porunca-i va fi ascultată, împăratul a hotărât ca această zi să fie o zi de lucru obişnuită, iar Moş Crăciun, moşul bun care cobora din ceruri în Seara de Ajun pentru a-i răsplăti pe toţi cei care au făcut fapte bune şi au slujit tot anul Adevărului, nu a mai avut voie să intre în ţară. In locul lui, împaratul şi Minciuna trimiteau un alt moş, Moşul Gerilă, care împărţea daruri de la împărăţie, ca toţi, de la mic la mare, să-l uite pe adevăratul Moş Crăciun şi să nu mai creadă în puterea Adevărului.
Oamenii nu mai aveau nici o speranţă. Doar colindele le mai rămăseseră, cântecele vechi ce povesteau despre miracolul zilei de Crăciun. Pe acestea, întunecatul împărat şi Minciuna nu au putut să le scoată din mintea şi inimile lor. În Seara de Crăciun, în casele lor, fară să-i ştie nimeni, ei le cântau împreună cu copiii, ca pe-o rugăciune ce purta credinţa nestrămutată că până la urmă Adevărul va învinge şi se va întoarce din nou în ţară.
Şi minunea s-a întâmplat! După mulţi ani de suferinţă! Intr-o iarnă, chiar în Ziua de Crăciun când colindele umpleau neştiute casele şi inimile tuturor, împăratul a închis ochii pentru totdeauna, trădat chiar de sfetnicul lui, Minciuna, şi s-a mutat în împărăţia întunericului. Moş Crăciun vine din nou să răsplătească Binele şi Adevarul şi în seara de Ajun îndeplineşte câte o dorinţă fiecăruia după credinţa lui, iar oamenii au învăţat să preţuiască această sărbătoare, întorcându-se mereu acasă unde cântă colindele sfinte de Crăciun. Numai Adevărul mai are de luptat cu vechii slujitori ce au rămas credincioşi Minciunii!
Cornelia TURLEA – CHIFU
Timişoara, 22 Decembrie…