Înainte de a îi copia pe cei din jurul nostru, să vedem dacă nu cumva suntem diferiţi, poate mai buni chiar! Să ne concentrăm asupra acestor lucruri şi să încercăm să le desluşim. Şi, mai ales, să răspundem la o singură întrebare, mai importantă decât orice acţiune: De ce…?
Priviţi în jurul vostru. Priviţi atent şi veţi observa cum se degradează "peisajul" din jurul nostru, veţi vedea cum natura îşi pierde drepturile şi este înlocuită de creaţia artificială a unor fiinţe pe care nu avem cum să le numim oameni. Astăzi, deşi numărul lor în aparenţă creşte vertiginos, mai sunt foarte puţini oameni care să poată fi numiţi astfel. Societatea de consum a transformat omul într-o maşină, într-un robot, într-o clonă. Problema cea mai mare este însă că oamenii au devenit mândri de acest statut al lor, de simple copii ale celor de lângă ei. Vrând în permanenţă să impresioneze, ascultând de îndemnurile unor părinţi plictisiţi, copiii visează astăzi să devină oameni "respectabili". Ceea ce pe scurt înseamnă existenţa între nişte graniţe sociale bine determinate.
Astăzi, a fi respectabil înseamnă a fi banal, a urma orbeşte direcţia generală. Sunt foarte puţini cei care îndrăznesc să treacă peste aceste norme, sunt foarte puţini cei care au curajul să loveacă cu pumnul în masă şi să strige: Nu aveţi dreptate!
Din păcate, oamenii şi-au pierdut de mult individualitatea. Astăzi, doar prin intermediul unor "accidente" (numite de cei mai mulţi nebunie sau proastă creştere) mai apar oameni capabili să gândească singuri, oameni care încearcă să-şi creeze un sistem de valori propriu, pe care să încerce să îl aplice în viaţa reală. Astăzi oamenilor le este frică să nu fie consideraţi altfel, când tocmai prin faptul că eşti altfel devii om. Nu avem cum să vorbim despre progres într-o societate care tinde să egalizeze indivizii şi să îi găsească fiecăruia locul în care se potriveşte cel mai bine! Nu avem cum să progresăm când mentalitatea noastră a dus la construirea unui sistem care iată astăzi îi înglobează încet, dar atât de brutal, pe creatorii săi! Nu avem cum să progresăm atâta timp cât nu polemizăm, atâta timp cât nu încercăm să găsim alte şi alte lucruri de rezolvat. Viaţa omului a devenit monotonă, iar monotonia se transformă foarte repede în platitudine. Dacă toţi suntem de acord, progresul este imposibil!
Iar efectele acestei societăţi meschine se văd în primul rând la tinerii de astăzi. Au rămas foarte puţini cei ce încă citesc, cei ce încă îşi pun întrebări, cei ce încă sunt în căutarea răspunsului. Şi astfel, într-o societate care a uitat ce înseamnă interogaţia filosofică, înfloresc prostia, snobismul, credinţa absurdă (care este poate cea mai dăunatoare spiritului uman), frica, fobiile… Omul modern are nevoie de psihiatru din ce în ce mai des doar pentru că nu înţelege că acesta nu îi este de nici un folos. Nu trebuie să fi "programat" să gândeşti, trebuie să înveţi singur să faci asta. Doar aşa vei reuşi să îţi reglezi modul de gândire în funcţie de ceea ce crezi tu (şi doar tu) că este bine. Mintea omului este liberă. Nimeni nu ne poate obliga să gândim într-un anumit fel, nimeni nu ne poate impune un anumit sistem. Să refuzăm deci această "deszăpezire culturală", să refuzăm să fim trataţi la fel. Pentru că în nici un caz nu suntem egali. Fiecare dintre noi este diferit privind dintr-un anumit punct de vedere şi trebuie să învăţăm să acceptăm asta! Aceasta este calea omului înţelept!
Înainte de a face ceva, înainte de a crede în draci şi dumnezei reînviaţi în zeci de filme şi cărţi (sfinte că aşa zic autorii lor!) să ne analizăm, să ne punem problema existenţei noastre. Înainte de a îi copia pe cei din jurul nostru, să vedem dacă nu cumva suntem diferiţi, poate mai buni chiar! Să ne concentrăm asupra acestor lucruri şi să încercăm să le desluşim. Şi, mai ales, să răspundem la o singură întrebare, mai importantă decât orice acţiune: De ce…?