Astfel, în toate sistemele nelineare apărea un număr de ordine, limita unei succesiuni de numere. Acest număr a fost calculat cu ajutorul mai multor calculatoare de mare putere şi rezultatul a fost acelaşi: 4,6692016090. Cercetătorii au ajuns la concluzia că acest număr este fundamentul haosului şi că el stă la baza ciclurilor periodice care compun orice fenomen…
Dacă vei merge pe stradă şi vei întreba oamenii ce înseamnă "fractal", o jumătate va crede că este luată la mişto, iar ceilalţi vor spune că este ceva în legătură cu fracţiile… Tocmai de aceea, nu am să intru aici în profunzimea acestei teorii, limitându-mă la a prezenta la modul general organizarea haosului.
Fractalul reprezintă nu atât un corp geometric (cu toate că ei iniţial s-au dorit un răspuns la formele euclidiene), cât o modalitate în sine. Nu atât scopul, cât modalitatea prin care se poate atinge acest scop. Fractalul este o modalitate de măsurare a calităţii. Dar calităţi complexe ale corpurilor – de aici derivă şi teoria complexităţii – cum ar fi: gradul de duritate, gradul de fărămiţare al unui obiect. Cu ajutorul fractalilor, se pot face modele exacte care să reliefeze realitatea complexă din jurul nostru. Anticipând acum întrebarea cititorului nedumerit, vreau să vă spun că machetele oraşelor, crearea efectelor speciale pe computer şi multe alte ramuri ale ştiinţei moderne folosesc fractali, aceştia fiind modelele oferite de natură… Pentru că da, fractalii există în natură, sunt peste tot în jurul nostru. Întrucât obiectele din matematica euclidiană sunt de multe ori pur teoretice, putem spune că trăim într-o lume a fractalilor, şi, chiar dacă nu înţelegem această noţiune, ea ne afectează. Nu tot ceea ce crezi că ştii există şi nu ai cum să ştii tot ceea ce există.
Teoria haosului a apărut din întâmplare, în urma unor experimente eşuate. Atunci s-a observat că, în cazul unei mici aproximări – cum ar fi scrierea numărului 0,506 în loc de 0,506127 – poate produce în cadrul unui program de predicţie meteorologică generat de computer, diferenţe enorme. Şi atunci oamenii de ştiinţă au înţeles că o mică greşeală de aproximare a condiţiilor prezente face practic imposibilă predicţia condiţiilor viitoare… De aceea există de exemplu atâtea erori în prognoza meteo – pentru că nimeni nu poate aproxima cu perfecţie condiţiile atmosferice dintr-un moment dat!
Cu toate că aceste experimente înclină să ajungă la concluzia că haosul este un fenomen abstract pur aleatoriu, Mitchell Feigenbaum a fost primul care a reuşit să demonstreze că haosul este în esenţă o proprietate a sistemelor cu feedback nelinear şi nu o ciudăţenie a ştiinţelor exacte.
Astfel, în toate sistemele nelineare apărea un număr de ordine, limita unei succesiuni de numere. Acest număr a fost calculat cu ajutorul mai multor calculatoare de mare putere şi rezultatul a fost acelaşi: 4,6692016090. Cercetătorii au ajuns la concluzia că acest număr este fundamentul haosului şi că el stă la baza ciclurilor periodice care compun orice fenomen…
Ştiinţa care studiază aceste probleme progresează din ce în ce mai mult şi s-ar putea ca în viitorul apropriat să avem răspunsuri la toate întrebările, însă până atunci, cercetătorii, încercând să convingă un public reticent, au explicat astfel haosul:
"Imaginaţi-vă că un zoolog preistoric hotărăşte că unele lucruri sunt mai grele decât altele – au o anumită calitate abstractă pe care el o numeşte greutate – şi ar vrea să cerceteze ştiinţific ideea. Nu a măsurat niciodată greutatea, însă crede că o înţelege oarecum. Priveşte şerpii mari şi mici, urşii mari şi mici şi presupune că greutatea acestor animale ar putea avea o oarecare legătură cu dimensiunea lor. Construieşte un cântar şi începe să cântărească şerpii. Spre uimirea lui, toţi şerpii au aceeaşi greutate. Totodată, spre consternarea lui, şi urşii au aceeaşi greutate. Şi, spre uluirea sa, urşii au aceeaşi greutate cu şerpii. Toţi cântăresc 4,6692016090. Evident, greutatea nu este ce şi-a imaginat el. Întregul concept trebuie regândit. " (Gleick, Haos)
Poate că teoria nu convinge, însă ea mai mult ca sigur lasă loc meditaţiei. Pentru că nu cred că o fiinţă vie poate să ignore înşăşi fundamentele propriei sale vieţi… Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum, deci să medităm adânc pentru că toţi poate suntem până la urmă cetăţenii unei singure ţări numite Fractalia!