Presa scrisă în limba română din Ucraina întâmpină foarte mari dificultăţi derivate in special din condiţiile impuse (cenzura) de autorităţile ucrainene (publicaţiile trebuie să fie traduse în limba ucraineană şi transmise Administraţiei de Stat şi administraţiilor rationale de care aparţin, fiind atenţionate asupra celor mai mici critici aduse administraţiei).
Situaţia minorităţii româneşti din Ucraina se confruntă cu mari dificultăti în afirmarea identităţii, în păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor deşi, teoretic, statul ucrainean sprijină dezvoltarea comunităţilor minoritare.
Ucraina este semnatara tuturor acordurilor internaţionale referitoare la drepturile minorităţilor naţionale, inclusive a legii privind minorităţile naţionale, un act normativ care stipulează că statul ucrainean "garantează cetăţenilor republicii, indiferent de originea lor naţională, drepturi egale politice, sociale, economice şi culturale şi susţine dezvoltarea conştiintelor naţionale şi exprimarea în limba proprie". Autorităţile ucrainene, prin intermediul mass-media şi în întrunirile cu reprezentanţii localităţilor cu pondere românească, acreditează ideea că, în virtutea Constituţiei Ucrainei, statul a acordat în permanenţă o atenţie deosebită respectării tuturor drepturilor comunităţilor româneşti, acuzând România de tratament necorespunzător aplicat etnicilor ucraineni şi de neadaptare la concepţiile moderne ale politicii faţă de minorităţi.
Această strategie, care mizează pe învinovăţirea autorităţilor româneşti, are în vedere punerea în practică a politicii de revigorare a sentimentului nationalist-extremist, caracterizat pe de o parte prin intoleranţă etnică si anihilare a conştiinţei naţionale a celorlalte comunităţi, iar pe cealaltă parte de discreditarea liderilor români cunoscuţi cu poziţii naţionale şi unioniste. Intenţiile de deznaţionalizare îndreptate împotriva românilor se materializează prin politica de impunere a etnonimului „moldovean“ pentru toţi românii din regiunile Odesa şi Cernăuţi, împotriva voinţei acestora, din anul 1997 Rada Supremă a Ucrainei incluzând limba "moldoveneasca”, alături de cea română, în lista celor zece limbi asupra cărora se extind principiile Cartei europene a limbilor regionale sau limbilor minorităţilor naţionale.Comunitatea românească din Cernăuţi nu beneficiază de un liceu cu predare în limba română, deşi, 12,5% din populaţia regiunii (114.555 persoane) s-a declarat românească (fără a mai socoti şi populaţia moldovenească). Prin eforturile întreprinse de liderii comunităţii, s-a creat posibilitatea înfiinţării liceului prin transformarea Şcolii 29 din Cernăuţi, dar acest proiect nu se poate pune în practică datorită autorităţilor ucrainene.
Comunitatea românească se confruntă cu o criză economico-financiară de amploare, cu repercusiuni majore în plan social, spiritual şi cultural, nebeneficiind de sprijin pentru editarea de manuale şi literatură în limba română, protejarea şi întreţinerea monumentelor istorice şi culturale, pregătirea de cadre didactice, conservarea, afirmarea şi dezvoltarea culturii proprii, retrocedarea clădirilor care au aparţinut românilor.
Presa scrisă în limba română din Ucraina întâmpină foarte mari dificultăţi derivate in special din condiţiile impuse (cenzura) de autorităţile ucrainene (publicaţiile trebuie să fie traduse în limba ucraineană şi transmise Administraţiei de Stat şi administraţiilor rationale de care aparţin, fiind atenţionate asupra celor mai mici critici aduse administraţiei). La Cernăuţi apar, fără sprijin financiar din partea statului ucrainean, publicaţiile independente: Plai romanesc, Arcaşul, Lumea (publicatie bilingva în romană şi ucraineană), precum şi cele înfiinşţate de administraţiile centrală sau locală: Concordia (supliment în limba română al publicaţiei oficiale a Radei Supreme a Ucrainei), Zorile Bucovinei.
Deşi programele televiziunii ucrainene centrale (TU 1 si TU 2) nu includ emisiuni speciale, difuzate în limba maternă, destinate minorităţilor naţionale, iar posturile de televiziune şi radio din Cernăuţi, Odesa şi Ujgorod transmit săptamânal emisiuni în limba română (dar acestea sunt nereprezentative pentru viaţa socio-culturală a comunităţii româneşti) Administraţia de Stat continuă să afirme că drepturile românilor sunt excedentare.