General
Calatorie spre abisurile muzicii rock
"You're in my dreams
The Darkness in my heart
The rapture in their screams
Black Goddess Rise"
(Cradle Of Filth – Black goddess rises )
Rock… Când aud acest cuvânt, oamenii au instinctiv tendiinţa de "a sări doi metri în spate". Oamenii se tem de ceea ce nu cunosc şi de foarte multe ori ascultă glasurile unor profeţi rataţi… Aceştia se tem de ceea ce nu pot înţelege şi încearcă să demonizeze aceste manifestări plenare ale spiritului artistic uman ce nu poate fi constrâns între barierele de catifea ale societăţii de consum! Rock-ul este o eliberare, reprezintă un fenomen social de amploare care nu poate fi ignorat de cel ce vrea cu adevărat să înţeleagă noua generaţie. O generaţie crescută cu o astfel de muzică trebuie să fie înţeleasă prin prisma acesteia, întrucât doar astfel se pot evita inadvertenţele ce apar atât de frecvent. Cei care astăzi se văd depăşiţi de multitudinea de lucruri noi ce a invadat viaţa omului trebuie să accepte că fiecare generaţie are dreptul la autodeterminare şi că nu este corect să demonizăm anumite manifestări doar pentru că ele nu mai concordă cu principiile trecutului! Spun aceste lucruri pentru că de prea mult timp oamenii au o părere greşită despre fenomenul numit rock, de prea mult timp oamenii care au cunoscut acest univers foarte puţin emit judecăţi ce se doresc a fi pertinente! Aşa s-a ajuns la concluzia greşită că satanismul este propagat de muzica rock, aşa s-a ajuns la concluzia că tinerii care ascultă această muzică sunt inadaptaţi sociali, aşa s-a ajuns la interzicerea unor manifestări culturale invocându-se violenţa excesivă pe care rock-ul o promovează! Idei greşite formulate de o majoritate care nu face nici cel mai mic efort să înţeleleagă minoritatea care are şi ea aceleaşi drepturi! Pentru că, să nu ne mai amăgim… Minoritatea nu trebuie să se supună majorităţii, minoritatea trebuie să lupte pe toate căile pentru a îşi impune părerile! Fiecare individ are dreptul şi trebuie să lupte împotriva celorlalţi când simte că aceştia greşesc! Doar astfel îţi poţi păstra integritatea morală, doar astfel te poţi numi cu adevărat om…
"Incarnated marvels simplified
Effects from such a disconsolate kind
Impotence of the once so perfect living
Erase and rewind"
(Dimmu Borgir – Kings of the carnival creation)
Muzica rock este o formă de protest pe care tinerii au ales-o pentru a îşi manifesta dezaprobarea făţiş, fără teama unor repercusiuni. Muzica era un domeniu imposibil de controlat, fiind protejată de dreptul la liberă exprimare. Pionierul acestui gen muzical (rock-ul) a fost Elvis Presley. Apariţia acestuia a scandalizat opinia publică. Pe vremea aceea, în jurul anului 1955, oamenii erau mult mai uşor impresionaţi de ceea ce ei considerau vulgar. De aceea, Elvis apărea de cele mai multe ori doar de la brâu în sus, pentru a atenua imaginea considerată mult prea vulgară. Cu toate astea, Elvis Presley nu cânta rock, ci rock&roll… Trebuie să facem diferenţa între aceste două curente muzicale, pentru că, chiar dacă rock-ul derivă din rock&roll, astăzi el nu mai păstrează mult din ceea ce era la început acesta din urmă. Astăzi, odată cu progresul, gusturile oamenilor au devenit mai bine conturate şi nu ne mai mulţumim cu sugestii! Aşteptăm senzaţii intense, aşteptăm lucruri cu adevărat serioase. De aceea, un om care în trecut privea cu plăcere filme erotice a trecut astăzi la pornografie, nemaifiind mulţumit cu aluziile, ci dorind să primească un stimulent cât mai puternic, cât mai aproape de realitate! Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu muzica rock, care astăzi este încărcată de simboluri pentru a reuşi să simbolizeze revolta unei lumi…
"The 1st rock thrown again
Welcome to hell, little Saint
Mother Gaia in slaughter
Welcome to paradise, Soldier"
(Nightwish – Planet hell)
Această muzică nu trebuie însă să fie considerată o simplă defulare. Ea este mult mai mult, reprezintă întregul mozaic conceptual al generaţiilor ce au crescut alături de ea… Simbolurile ce apar în melodiile considerate puerile de unii surprind la o analiză mai atentă prin complexitatea lor. Odată cu dezvoltarea genului fantasy, odată cu explozia unor autori ca J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis şi alţii, trupele de rock au început să preia din scrierile acestora imagini prin care puteau să-şi exprime mai bine ideile, imagini care în acelaşi timp aveau un impact mai mare asupra ascultătorilor, în marea lor majoritate obişnuiţi deja cu acestea… Mai târziu, imaginile au fost preluate şi de industria cinematografică, care a transformat majoritatea ideilor fantastice în adevărat branduri, folosindu-le pentru a atrage un public deja format.
De aceea vedem cum foarte mulţi ascultători ocazionali afirmă că muzica rock este monotonă, reafirmând la infinit aceleaşi principii şi folosind aceleaşi clişee. La o analiză mai atentă, vom observa însă că simbolurile sunt diverse, iar folosirea lor în anumite complexe le alterează semnificaţia iniţială, transformând astfel o piesă rock într-un adevărat mozaic conceptual foarte greu de înţeles de un "profan"… Muzica rock este sacră pentru cei ce o fac şi pentru cei ce o ascultă cu regularitate, ea reprezintă o stare, o întreagă concepţie asupra vieţii bazată pe o simbolistică universal valabilă…
Astfel, avem, în primul rând semnul cu cele 2 degete, caracteristic pentru orice "rocker"… Sensul simbolic al acestui semn reprezintă pacea, saucel puţin aşa este perceput simbolul de către cei mai mulţi dintrenoi… În realitate însă, acest semn a mai fost folosit şi cu un altsens, puţin mai aparte. Astfel, Anton Szandor LaVey, fondatorulbisericii sataniste, foloseşte acest semn… Pentru LaVey este un simbol atribuit lui Satan. Cele două degete simbolizează coarneleipotetice ale demonului. Semnul a fost folosit de LaVey pentrua contracara semnul folosit de creştini în momentul rugăciunii. Iată deci că semnul capătă o altă semnificaţie, una pe care trupelede rock au învăţat să o folosească în avantajul lor. Tinerii teribilişti sunt mult mai uşor de impresionat de astfel de asocieri cu ceea ce ei consideră ca fiind interzis de societate, în afara normelor. Asta însă nu înseamnă automat că acei oameni care folosesc simbolurile cunosc adevărata semnificaţie a lor, asta nu înseamnă că orice om care cântă despre satanism şi îl proslăveşte este un satanist! De multe ori percepţia oamenilor asupra acestor manifestări izvorăşte dintr-o ignoranţă bazată pe necunoaşterea adecvată a fenomenului…
Creaţia lui J.R.R. Tolkien a influenţat decisiv mitologia actuală. Rasele noi create de el ca elfii, gnomii sau orcii au invadat societatea. Există numeroase jocuri realizate pe baza acestor concepţii (aş aminti dintre cele mai cunoscute: Heroes of Might and Magic, Disciples…). Muzica rock a fost şi ea influenţată de mitologia creată de marele autor britanic. Astfel, lupta dintre bine şi rău devine laitmotiv pentru majoritatea mesajelor, doar că, spre deosebire de genul fantasy, în rock de cele mai multe ori răul, demonicul învinge. Peisajele se aseamănă cu cele descrise în cărţile lui Tolkien – peisaje dezolante, aride, acoperite cu întuneric, fără viaţă. Este prezentat aici exact opusul luminii creştine. De aici şi credinţa falsă în caracterul satanic al majorităţii formaţiilor de acest gen. Sunt foarte puţine formaţiile care chiar cunosc satanismul şi care chiar cuprind în mesajul lor mesaje de acest tip… În rest, sunt doar rockeri fascinaţi de peisajele create de autori ca Tolkien şi care consideră că ele se potrivesc foarte bine muzicii lor:
"Welcome to the abandoned land
Come on in, child; take my hand
Here there's no work or play
Only one bill to pay
There's just five words to say
As you go down, down, down
You're gonna burn in hell
Oh, burn in hell"
(Dimmu Borgir – Burn in hell)
Obiectele magice au fost de asemenea preluate din mitologia fantasy. Astfel, vrăjitorii pe care îi vedem invocaţi în mantrele trupelor nu sunt decât personaje create de scriitori ca Tolkien. De asemenea, observăm cum corbii, prezenţi ca emisari ai răului în numeroase cărţi au devenit păsări simbolice pentru trupele rock. Sau cum pentagramele, runele, simboluri sacre ale vechilor religii nordice, au devenit embleme folosite pentru a prezenta concepţii mistice pierdute prin tenebrele timpului.
De aceea, nu este uşor să înţelegi rock-ul, nu este uşor să înţelegi mesajul prezentat de aceste trupe. Ai nevoie de multe cunoştiinţe pentru a pătrunde în esenţa mesajului acestor formaţii, pentru că de cele mai multe ori ele nu doar au preluat aceste materiale, ci au adus modificări, au creat simboluri derivate care astăzi nu mai pot fi înţelese prin prisma scrierilor predecesorilor. Astfel, ruinele care în cărţile fantastice apar ca locuri încărcate de energii negative apar astăzi ca simboluri ale religiei decadente, simboluri care pot dăuna celor ce ajung acolo, însă chiar prin încărcătura de sacru care încă rezidă în ele… Lupta, răzvrătirea acestor formaţii poate fi asemuită cu o bătălie împotriva creatorului, cu o reinterpretare a tuturor principiilor. Aşa poate fi explicat succesul constant al acestora în rândul tinerilor care se simt neînţeleşi de o lume îmbătrânită prematur!
Victoria finală a răului, noul început, ilustrează perfect creaţia lui Tolkien, care se termină aidoma, cu startul unei noi lumi. Singura diferenţă este însă între principiile determinante ale acestor lumi… Dacă în cazul lui Tolkien câştigă binele, lumina, în cazul rock-ului câştigă întunericul, speranţa dispare iar lumea se prăvăleşte într-un abis în care cei ce odată erau asupriţi câştigă… Similitudinile cu lumea fantastică creată de Tolkien (o lume în care chiar şi cea mai mică creatură poate învinge) sunt evidente.
"The lance must be drowned in flesh
Fish and man sink to the depths
Where the black soul dwells
there is no light on the horizonAhoyArise, arise seaman arise
Each does it in his own way
One thrusts the spear into a man
Another then into the fish" (Rammstein – Reise, reise)
Rock-ul este până la urmă vocea unei generaţii mânate de incertitudine, rock-ul reprezintă dorinţa unor oameni care îşi pun întrebări şi caută răspunsurile. Iar într-o lume dominată de credinţă oarbă "erezia" este singura soluţie. Reinterpretarea miturilor considerate sacre de întreaga lume reprezintă un mod de a lupta împotriva unor evidente erori, mitologia nou creată reprezintă sinteza mitologiei fantastice, sinteză realizată cu pasiune de nişte fani care îşi pun multe întrebări…
"You're my angel without wings.When I was crying you never left my side. When I was dying you never left my side. You're always there for me. You're my angel without wings. Your were always without wings. Without wings." (Zao – Angel without wings)
`Trebuie să cunoşti pentru a putea înţelege, aşadar, înainte de a respinge aceste simboluri, înainte de a le considera satanice sau oribile, încearcă să cunoşti lumea fantastică din care ele provin. Pentru că şi Tolkien a folosit simboluri care astăzi sunt înfierate de o lume întreagă, şi multe dintre cuvintele folosite de trupele rock de astăzi provin din limbile create de autor… "Ash nazg durbatulûk, ash nazg gimbatul, ash nazg thrakatulûk agh burzum-ishi krimpatul…" Nu sună foarte diferit de versurile unor formaţii foarte cunoscute care au un fel destul de aparte de pronunţie şi chiar folosesc cuvinte extrase…
Să înţelegem deci că muzica rock este până la urmă o continuare a acestor legende fantastice create de autori ca Tolkien şi că nu trebuie să demonizăm ceea ce nu cunoaştem…
Până la urmă, câţi dintre noi ar putea să facă o declaraţie de dragoste atât de simplă şi totuşi, în adâncul ei, sublimă…?
"Then this I screamed:
Come back to Me for
I was born in love with thee
So why should fate stand in between?"
(Cradle of filth – Her ghost in the fog)
Să ne concentrăm deci asupra acestor simboluri, să încercăm să înţelegem o lume din care putem învăţa multe. Muzica rock ţine astăzi de multe locul cărţilor pentru o generaţie mult prea ocupată, iar oamenii ar trebui poate să dea mai multă atenţie unor cântece ce le formează copiii! Cu toţii avem multe de învăţat din ele! Şi, oricum, fie că vrem sau nu, rock-ul există şi va exista în continuare…
"I will return
in ten days
as your shadow
and I will hunt you Secretly I will rise from the dead
and you will plead for mercy
then I will kneel in your face
and stick my finger in the ashes Ashes to ashes
and dust to dust"
(Rammstein – Asche zu asche)