VERSURI ( 3 )

/ Flaute de ceară / Amfora zidirii / Aştept… (2) /

Flaute de ceară
 
 Pe pragul casei am săpat
 o zodie a iubirii
 ca într-un drum demult uitat
 în palmele uimirii.
 
 Doar fumul mai urca în noi –
 baladă-n fapt de seară
 şi era ieri …şi eram doi –
 vechi flaute de ceară.
 
 Pe pleoape somnul îţi scria
 lumina în chenare
 urmându-mi umbra  descânta
 culorile-n amnare.
 
 Spuzea cuvântul cerul gol –
 secat pocal de stele
 şi vântul aducea domol
 noptatic joc de iele.
 
 
Amfora zidirii
 
 La şoldul copt  de flacăra iubirii
 dorm sub eşarfe bolnave ulcioare
 şi ostrov, gura caută hotare
 zvonindculori pe amfora zidirii
 
 Din noi. Cu lutul galben, dom de umbre,
 ung trupul – masă de tăcere
 când timp târziu iar vama-şi cere
 la mal  de gând şi drumuri sumbre.
 
 
Aştept… (2)
 
 
 Aştept o rimă nouă
 şi-un ritm mai vessel , poate,
 când trec iar printre stele
 să mă dezbrac de noapte.
 
 Aştept hambarul plin
 cu grâul de cuvinte
 oprind la masa nopţii
 doar pana ce nu minte.
 
 Aştept o despletire
 în arşiţa culorii
 timpanul să mângâie
 cântând pe roata morii,
 
 colacul de salvare
 din care pleacă iarnă
 şi timpul să-şi oprească
 nisipul iar la Varna.
 
 Aştept să crape coaja
 pe sâmburele crud
 şi verdele să curgă
 din  frunzele de dud
 
 şi dezgolind torentul
 de albia răbdării,
 aştept să se-mplineasca
 azi ceasul dezlegării.