Jurnalul meu
Venise toamna
O femeie-şi ţinea iubirea ascunsă-n sân…,
[îşi aducea rar aminte de ea]
Cand cineva ii privea sanii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.
O năpădeau transpiratiile şi dorul,
alerga de nebună pe străzi
şi se intorcea acasă singură…,
până-ntr-o zi,
când s-a trezit cu sânii ţepuşă
prin bluza albă ca laptele.
De atunci câte un bărbat
o însotea tot timpul
până a rămas doar unul,
şi s-a căsătorit cu acte în regulă.
Degeaba…
Iubirea-i fugise din sân,
suferea de singurătate,
cu bărbatul alături.
Toţi bărbaţii îi furaseră câte ceva…
Acum nu mai avea nimic
de oferit.
Îşi ascundea sânii.
[venise toamna.]