Starea de mit

poetului  Arthur Porumboiu

1

parcă ieri era

când

nepricopsite primăveri

desprindeau stelele ascunse printre ramuri de cetină

și  mi le aruncau peste umeri

când zbenguite focuri

dansau în jurul covatei

o mireasmă de pâine caldă și cozonac

dezghioca tăinuitele umbre ale tăcerii

când primenite ierni

îmbrăcau bradul de crăciun

numai cu bănuți de ciocolată

înveliți în staniol argintiu

ochii plini de luminile copilăriei

se bucurau pe îndelete de stele  focuri și ierni

fără să fie

arși impetriti degerați

întunecați

2

dincolo de geam

peștii betta deveneau tot mai mici

păreau  comete care își ascund timiditatea prin alveolele scoicilor

unde-i pisica de mare-a întrebat o fetiță

să răscolească nisipurile și să-și croiască drum spre alte galaxii

ochii unui basilic stau lipiți de  pandantivul în formă de steluță de mare

trăim în acvariu sau privim prin acvariu

până una alta

șopârla

a întors spatele șovăielilor și  plecă pe ape.

*

piruiete și sărituri pe vârfurile picioarelor

caracatițe și dinozauri fărâmițați în mii de bucăți

sorb frenezia pașilor întretăiați

de bătăile albastre ale inimii

balerina

desfășoară o  violeta eșarfă asemeni peștilor betta

*

un gând de poet pe întinderea mării-

o lumină care limpezește treptat

adâncul simțirii

suflarea dragonului este domolită încet

medeea adună hergheliile de spumă

în abisul necutreierat de spinii luminii

bucăți din tânguirile unui tată sunt aduse de valuri la mal

înnămolit în raze ARTHUR  vindecă de alb zăpezile

*

somn de nesfârșită ninsoare

tâmple aburite de respirația cailor sălbatici

învelesc într-o pătură de gheață

întâmplări din subconștient

femei cu umerii descoperiți

vin cu amfore

spre templu

aici zeița a plantat un măslin:

atena  se va chema cetatea

în fața cănilor goale

prunci somnoroși

așteaptă să se prelingă

lapte

pe zidurile cetății

asemeni luminii în ziua de înviere.

3

s-au deschis florile mărului

colinde

aprind luminile inimii

la cumpăna anilor

pe ulițe

căciuli cu zgărduțe de mărgele și stelbe de iederă

roată roată tropotit

dans cu măștii la poarta gospodarilor

tenebre  biciuite  de zurgălăi

sunt zdrobite de picioarele caprelor

izvoare ale bucuriei și păcii ating cu apă sfințită

sufletele