Salbaticia deprimantului

 Frumosul se caută cu inverşunare…

Cauţi sonorităţi delicate într-un moment în care realitatea depăşeşte absurdul în care te afunzi în salbaticia  deprimantului.
Frumosul  se lasă descoperit,frumosul sufletului  e vibrant şi totusi unic.
Ceea ce vezi  nu te mai sochează ,nu e nici macar ironic sau auster.

Te  vizitează banalul şi stereotipia ,te afunzi în   grosolanie   iar misterul pare să fii dispărut.
Cauţi o alta exprimare,mai nuanţată care să te emoţioneze .

Ca un poem ,un alt fel de poem mai vibrant  citit in fiecare seară,o altă adiere sensibilă,dar stranie.
Realitatea  e că s-au schimbat atat de multe şi totuşi au rămas putine lucruri care să acţioneze favorabil asupra  stării tale interioare.

Cred că exista o nobleţe a spiritului în căutarea adevarurilor care nu pot fi schimbate.
Nu e nostalgică clipa ,nici măcar visătoare .

Frumosul se caută cu inverşunare  .
Ai nevoie de un poem al strazii, un poem al luminii unul care transmită ceva în acest moment de lipsă de melodicitate de  abundenţă a meschinului.
Ai nevoie de un balans binevoitor dar realitatea  e că s-a schimbat totul.
Ceea ce vezi  nu te mai sochează ,nu mai lucrează la nivelul subconstientului.

Frumosul  e adevarul pe care il cunosti si il transmiţi cu dorinţa de se constitui drept un punct de reper.

Sa construieşti  trainic cu forţa  dăruirii ,cu dorinţa de a înţelege semnificaţia  gândului   care emoţioneaza si  captiveaza.
Ca un poem,un alt fel de poem  în care există inţelepciune  şi  multă melodicitate.