Jurnalul meu
Realităţi ludice
Am visat că-mi fac curăţenie la mansardă,
Acolo unde, nu de mult, am depozitat copilăria,
Încercând să-mi mint adolescenţa cu fluturi,
Adoptând icoana tinereţii cu iz de flori colorate.
Când m-am trezit dimineaţa, lumea era pe dos,
Mansarda de la subsol a-ncremenit în fotografii,
Copilăria maturiţăţii s-a dovedit a fi ciocolată,
Iar senectutea ştrengară întinerea fentând ofilirea.
Am visat că îmi scriam jurnalul pe-un zid de hârtie
Crezând că-mi voi şterge din minte ideea de „eu”,
Pictându-mă-ntr-o ramă, pe sticlă, pe-o plajă de paie,
Privit de statui împietrite, plutind înspre mine.
Dar F. mă înşelase şi-mi spuse că viaţa e pe dos,
Că „eu” e în război cu sine şi vrea să-i fiu tiran,
– De-ai vrea să-ncui destinu-n rame!… De-ai vrea!
De-ai ţine cont că lumea e primejdie şi rea.
Am mai visat că zbor spre o planetă de neon
Ce-i locuită doar de licurici şi de albine,
Unde doar greierii mai cântă-n închisori
De miere-mbălsămate şi de lumină pline.
Trezit din zbor mi-ai spus că-i vorba de iubire…
Ce lume-ar mai cânta muncind cu spor!
Ce viaţă ar mai fi aceea în care-i însorită ziua!
Ce om ar mai iubii ştiind c-aceasta-i utopie!