Rădăcini

dimineaţa m-am trezit

cu un ochi de şoarece şi unul de bufniţă

se fugăreau neîncetat pe un câmp neted

printre munţi de sentimente măcinate

călcându-mi peste umbră

rătăceam pe o şosea prea dreaptă

ţineam  în palmă o busolă dezacordată

măsurând bătaia palpitând a inimii

oglinzile retrovizoare se aburiseră

roţile striveau fluturii ruginii întârziaţi

scârţâind sub frâne

strânse de vânturi

între aceleaşi puncte cardinale

răndunelele obosite se opresc pe giruete

prădătorul şi victima abandonează goana

şoarecele roade ochiul bufniţei împăiate

seminţele sterpe intră în pământ

am iubit prea mult copacii

până când am înţeles să uit

cum ei îşi pierd frunzele an de an

număr ciupercile apărute pe trunchiuri

oftez prin tălpile pantofilor de lac

în păr îmi cresc pânze de păianjen

primele brume se agaţă ca degetele crispate

de nou născut